sâmbătă, 26 iunie 2010

Sa ne amintim: Ce-am avut si ce-am pierdut




In ziua de azi e foarte greu sa privesti in jurul tau si sa gasesti un model, o persoana cu asa prestanta morala care sa imprime alaturi de altii ca el societatii un pol de orientare catre o comunitate civilizata si prin urmare educata.

Suntem o natiune cu eroi tacuti, cu exemple de demnitate ce nu ies in atentia mass media, care este mai ocupata cu difuzarea interviurilor si minciunilor politicienilor corupti si promoveaza non-valorile pentru audienta unei populatii deja saturate.

Istoria noastra contine personalitati istorice pe care orice roman le cunoaste inca de mic de la scoala, din familie sau pur si simplu din media, dar care pana si ele pica din ce in ce mai mult in desuet de parca ar fi niste vestigii ale epocilor apuse.

Continua ignoranta reuseste incet, incet sa despice din amintirea colectiva generatiile de oamenii care cu fiecare fibra a firii lor au trait pentru tara noastra. Sunt oameni a caror dedicatie a ramas consemnata in amintirea contemporanilor, dar aceasta a fost redusa la tacere in timp, deoarece nu servea anumitor interese ideologice. Nu reprezentau un model la acea vreme din motive evidente, dar ar trebui sa ii amintim acum.

Alexandru Serbanescu, aviator

Un exemplu este cel al capitanului aviator Alexandru Serbanescu, as al aviatiei romane in cel de-al Doilea Razboi Mondial, avand de-a lungul carierei sale militare 47 de victorii aeriene, al doilea ca numar dupa Constantin Cantacuzino.

Printre ispravile sale se numara lupte pe frontul de la Stalingrad, unde alaturi de Grupul 7 Vanatoare a fost incercuit la un moment dat de trupele sovietice, iar acesta a coordonat trupele romanesti intr-o pozitie defensiva astfel incat avioanele puteau sa atace tancurile sovietice ce inaintau, fapt unic in razboi!

Au rezistat si a doua zi au evacuat aerodromul pe care se aflau si au ajuns in siguranta in Morozovskaya, la cativa kilometri departare. In urma unei batalii deasupra limanului Molotnoe in Crimeea, rusii anuntasera distrugerea Grupului 7 Vanatoare dupa ce avioanele pilotate de Alexandru Serbanescu, Liviu Muresan, Constantin Nicoara si Romeo Neacsu sunt avariate sau doborate.

Serbanescu a reusit sa isi duca totusi avionul avariat pana la baza Diviziei 4 Vanatori de Munte si se spune ca, drept raspuns, a zburat pana la un aerodrom rus si a trimis o invitatie aviatorilor rusi in a isi verifica mai bine propriile afirmatii. Cu o alta ocazie a luptat singur impotriva a 11 avioane IAK reusind sa doboare unul dintre ele.

Faptele lui de arme au dus la o apreciere foarte mare din partea comandamentului roman, dar si din partea celui german. Dar a iesit in evidenta nu numai cu acestea, ci si cu un caracter ce insufla colegilor sai incredere si demnitate, o atitudine zeflemitoare in fata mortii nu de multe ori fiind angajat in lupte fara sorti de izbanda. Facea toate acestea pentru ca stia ce e la mijloc, a facut o alegere, a ales sa ii apere pe cei de langa el, cei ce nu au putut riposta impotriva nedreptatilor, premisa de la care a plecat fiecare soldat roman care a trecut raul Prut.

El era foarte cunoscut si indragit de omul de rand tocmai datorita curajului pe care il manifesta si cei ce l-au cunoscut au avut numai cuvinte de lauda la adresa lui.

"Nu inteleg ..."

Din pacate, toate aceste ispravi au luat sfarsit in 1944 cand era la comanda Grupului 9 Vanatoare si primise ordin de evitare a luptelor din cauza recentelor raiduri aliate masive. Serbanescu se opune deciziei superiorilor sai si declara " ...nu inteleg ca un inamic, oricat de mare si puternic ar fi, sa intre in tara mea ca-n sat fara caini si s-o pustieasca. Nu se va putea spune ca in Romania nu a iesit niciun roman in fata americanilor, chiar daca pierdem batalia".

Pe data de 18 august se angajeaza in ultima lui lupta. Depasit numeric si atacat de patru avioane P-51 Mustang este doborat si este in final gasit langa Rusavat de colegul lui Ion Dobran.

A fost inmormantat la data de 22 august 1944, iar contemporanii sai au perceput-o ca o pierdere grea, iar dupa razboi, toate faptele sale au fost omise desigur de noua conducere comunista. De-a lungul carierei a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazu, Steaua Romaniei si chiar si cu celebra Cruce de Fier.

Se spune din ce in ce mai mult ca noi nu avem istorie, ca a fost subjugata diverselor interese politice, iar diferiti pseudoistorici comunisti continua otravirea istoriei noastre sub acest paravan, iar noua generatie nu simte o apropiere pentru adevarata istorie a romanilor.

In mod oficial, inca nu s-au descoperit cine au fost teroristii care au tras in populatie la Revolutie si nu s-au pedepsit toti vinovatii pentru mineriade, fostii tortionari ai regimului scapa nepedepsiti, in timp ce oamenii pierd sensul trecutului saturati de minciuni. A-ti cunoaste trecutul cel adevarat contribuie la dezvoltarea sanatoasa a mentalitatii unui popor si asta duce in mod natural la comemorarea eroilor care au luptat pentru tara lor si la un respect inalienabil pentru ei.

Americanii au Memorialul Veteranilor din Vietnam pe care sunt inscrise numele tuturor celor 50.000 de soldati cazuti la datorie in acel razboi, Memorialul Veteranilor Razboiului din Coreea sau Memorialul National al Celui de-al Doilea Razboi Mondial, cat si alte sute de fundatii dedicate pentru a onora amintirea soldatilor ce s-au distins de-a lungul timpului.

Iar noi ce avem pentru acesti eroi? Cateva monumente nefrecventate a caror semnificatie scapa omului care trece pe langa ele si mentiuni rare in media, dar sa nu uitam palma peste fata data adevaratilor revolutionari din 1989 in fata fostului Comitet Central.

Asa cum oameni exceptionali precum Alexandru Serbanescu sunt dati uitarii, ne distantam de ceea ce inseamna demnitatea si onoarea poporului nostru. De aceea, trebuie sa ne readucem aminte de eroii tarii nostre si de istoria adevarata si sa cultivam memoria lor asa cum se cuvine.

Laurentiu Dologa,
colaborator Ziare.com

Articol preluat de pe ziare.com

duminică, 20 iunie 2010

Opinii: Armata, Politia si Politica. In Romania !

Mult timp, militarii si politistii s-au privit, unii pe altii, cu reticenta, ba chiar cu ostilitate. Acum s-au trezit in acceasi barca, sub acelasi stigmat: toti sunt niste nesimtiti. Cel putin asa-i catalogheaza, din punct de vedere financiar, mereu, premierul nostru de buzunar!

Uniforma nu-i o "fitza" de-a militarilor si politistilor (asa cum ar crede niste domnisoare doritoare de europarlamentare!). Ea nu-i croita ca sa le ofere acestora un plus de "look" in fata populatiei. Uniforma, le ofera acestora obligatia de a avea onoare si de a fi "mai cinstiti" decat noi. Chiar daca, trist, nu se intampla intotdeauna asa!

De aceea, ei tind sa se considere o casta. Si, uneori au dreptate. Practic, sunt unicii depozitari ai fortei brute. Bineinteles, spre diferenta de militarii Armatei, politistii au ingrata sarcina de a folosi, uneori, forta, impotriva celor de langa ei. Din punctul asta de vedere, macar militarii sunt linistiti: forta lor va fi indreptata intotdeuna catre altii, nu catre "ai lor".

Sacul si petecul

Privind cu jind la sacul cel nou si proaspat burdusit al altor "garnizoane" ce capuseaza bugetul guvernului Romaniei, purtatorului de uniforma nu-i ramane decat sa-si aminteasca, cu o nostalgie patriotica, vremurile de-acum vreo 10 ani. Eheeii...vremuri in care, cu priviri languroase, declarativ iubitoare si vorbe mestesugit-sforaitoare, batuti camaradereste pe spate, erau indemnati "sa faca totul" pentru ca tarisoara asta sa intre in marea familie euro-atlantica, sa fim, in sfarsit, si "noi", demni de respect si admiratie.

Pe atunci, naivii "boacteri" nu stiau ca pronumele personal "noi" inseamna altceva decat invatasera ei la scoala militara. Crescuti si educati intr-un glob de sticla mata, in care noroiul politic nu putea penetra, credulii in uniforma n-au inteles ca "noi" inseamna, de fapt, "EI". Pentru "EI", pentru altii avea sa fie facuta, in mod dureros, integrarea. Cu preturi, uneori uriase, cariere si destine distruse: capitani si plutonieri trecuti cu forta in rezerva, brigazi, regimente si garnizoane desfiintate, colonei si adjutanti trimisi acasa cu o pensie mai mica decat o poseta ministeriala. Intr-adevar, pensii mari, nesimtite. La fel de nesimtite ca si pretul posetei.

Integrarea asta, care cica s-a terminat n-a fost facuta pentru tara. Ci pentru aia care au si-acuma tupeul de a trata Armata ca pe SRL-ul lor din coltul strazii. Pentru aia care-nvart contracte de milioane de euro, pentru beizadelele craiovene pe care seful de post nu are voie sa le verifice si pentru care unii politisti isi pierd si painea. Pentru aia care nu mai stiu cum sa mai vanda inca o data si inca o data acelasi metru de autostrada. Pentru aia care tranziteaza lejer prin vami trenuri intregi de tigari de contrabanda pe care politistul nu are voie sa le vada.

Pentru niste comandanti supremi care-si imbraca odraslele de fitze in uniforma Armatei Romane pentru a da bine in campania pentru europarlamentare. Pentru aia care plescaie libidinos a bucurie sordida la fiecare contract de achizitie publica obtinut pentru cumatrul soacrei care nici nu stie ca-i patroana de firma de marmura. Pentru aia care considera Politia doar un apendice al carierei lor politice. Tot pentru aia care-si aloca cate 1000 de litri de benzina pentru masina de serviciu care-o duce pe soacra la piata in timp ce sectoristul pune bani din buzunar ca sa mai umple rezervorul Loganului cu girofar.

Ii vine sa si rada politistului cand i se cere, in teleconferinte, sa taie "raul de la radacina", sa lupte cu "evaziunea", sa prinda infractorii, sa apere legea. Pai, gandeste el, n-ar trebui sa inceapa cu parlamentarul judetului? Sau cu primarul? Sau cu secretarul de stat?

Astuilalt, militarului, ii vine sa rada cand ii vede vorbind despre teatre de operatii, despre inzestrarea Armatei, despre operatii sub egida ONU sau NATO, scuturi antiracheta sau despre patriotism si despre apararea tarii. In cazul asta, n-ar trebui sa mai angajeze si profesionisti la minister? Nu numai membri de partid?

Cica sa lupte Politia cu Mafia? Sau cu criminalitatea transfrontaliera? Cu ce? Cu burtile goale si cu infractorii cu imunitate in Parlament? Sau astia, militarii, sa reprezinte cu succes Romania, in NATO? Cu ce? Cu veniturile reduse cu 25% si cu anatema de "nesimtit" deasupra capului?

Adevarul e ca, mare trebuie sa fie nesimtirea militarilor si politistilor care mai cer si-acuma salarii si pensii! Ce, adica o decoratie si-o coroana de flori la mormant nu le-ajunge? Ca si-asa a decretat anul trecut premierul ca militarii si politistii sunt niste nesimtiti. Ca au bani prea multi si ca stau degeaba pe "munculita" tarii.

Nesimtirea, bisnita si statalitatea

"Intotdeauna cand doresti sa ataci statalitatea, primul pas il reprezinta distrugerea corpului militarilor, inclusiv prin anihilarea acestuia din punct de vedere financiar. (Razvan Belciugeanu - Precedente cu recalcularea pensiilor militare)"

Gretoasa clasa politica avem daca strategiile de aparare se fac, direct la Palatul Victoria de catre niste adolescenti imberbi si legile de ordine publica se voteaza in Parlament de fosti bisnitari de cartier iar bugetele se stabilesc in functie de marimea bustului ministresei. Asa ca sa nu mai acuze tanarul si neexperimentatul nostru premier pe purtatorii de uniforma: astia nu sunt nesimtiti. Sa va fie rusine ca-i umiliti in asa hal!

Pe de alta parte, domnule premier, poate ar fi bine ca la Ministerul de Interne si la M.ApN. sa se instituie principiul rotatiei trimestriale: un trimestru punem secretar de stat o blonda guvernamentala...un trimestru o bruneta prezidentiala, alt trimestru vreo tanara castigatoare de Miss Cluj-Napoca...si tot asa mai departe. Poate ca asa ochiul comandantului suprem se va indrepta, in sfarsit dragastos, si asupra "uniformelor". Unde mai pui ca si "uniformele" vor capata, in sfarsit, acea demodata demnitate de care ducea lipsa, cel putin in ochii politicienilor. O demnitate pofticioasa insa...de asta data.

Cine e nesimtit?

Ovidiu Mihalache,
colaborator Ziare.com

Articol aparut pe ziare.com

miercuri, 9 iunie 2010

Trageti CLOPOTELE-N DUNGA !

Motto:”Omul nu poate trai fara doua lucruri: fara aer si fara istorie” Lucian BLAGA

Trageti clopotele-n dunga!

“Daca productia tarii ar fi fost aceea pe care o asigura toate binecuvantarile cerului acestui pamant, daca ar fi stransi in chingi spre munca toti fiii acestei tari in loc de a fi necontenit ispititi catre castiguri necinstite prin politica… fara indoiala ca productia acestei tari ne-ar fi pus in alta situatie economica decat aceea in care ne gasim si imprumuturile erau privite cu alti ochii…Dar oricate imprumuturi veti face, atata vreme cat nu-si iese natiunea din marasmul ei, atata vreme cat nu ne incordam puterile pentru a face sa rodeasca acest pamant, vom merge din rau in mai rau, din discreditul de azi intr-unul mai mare“ a spus-o cea mai stralucita minte pe care a dat-o acest neam-Nicolae Iorga; nu credeti ca se potriveste?!

De 20 de ani alergam, nu mai mergem normal, iar in alergarea noastra, am lasat deoparte forma legiuita a vietii in comun, care tindea sa infraneze pornirile si instinctele primitive, constatand cu indignare ca orizontul este departe iar prapastia la cativa metri; Traim intr-o lipsa totala de raspundere, intr-o goana nebuna catre inavutire, rezultatul!?

Tara este intr-o situatie extrema» in situatii extreme trebuiesc luate masuri extreme „Dar! te intrebi!! cine sa ia masuri? daca nu Voi! alesii nostri! chiar nu cunoasteti ce presupune o criza, care de fapt este morala, sociala si economica? Ce v-a oprit sa luati masuri!? Cine v-a oprit!?

Se prabuseste Tara !!! si noi avem timp de “povesti, orgolii, minciuni…”, treziti-va pana nu este prea tarziu!

Cine este de vina?! o sa constate istoria, acum faceti ce trebuie !

Incercam sa intelegem jocul politic», sa va intelegem motivele pentru care luati anumite masuri, dar cu aceeasi intelegere va somam sa luati masuri urgente. Chiar nu avem specialisti? au fugit toti din tara?!

Consultati inteligenta acestei tari si nu toti neavenitii; ce face Academia Romana?! a plecat si ea? sau voi nesocotiti, tot ce este mai bun in tara!?

De la vladica pana la opinca trebuie sa ne facem datoria in momente grele.Nu stiti? lasati pe altii, pana nu este tarziu.

Ce-i care s-au imbogatit in aceasta tara au datoria morala sa se adune alaturi de ce-i pe umerii carora s-au ajuns. Guvern!: folositi-va de parghiile puterii, puneti Legea in dreptul ei, altfel pierim! puneti institutele statului sa-si faca datoria pentru care sunt platite.

Multi dintre noi suntem robii fanatici a unei credinte sau iluzii intelectuale, rezultat al propagandei abile a partidelor politice.

Aceste tulburari de ordin moral si spiritual sunt cele mai periculoase, degenerand inevitabil la stari conflictuale; asta asteptati!?

Ce urmaresc aceste partide!? Puterea! putere, cu care se obisnuiesc si nu mai pot s-o lase!

Constiinta primejdiei comune ar trebui sa ne trezeasca la realitate, lasand deoparte neintelegerile, egoismul si patimile de partid. Nu mai avem timp de experiente! Trebuie sa restabilim o ordinea fireasca, pana nu ne scufundam in valurile barbariei.

Lordul Palmerston spunea unui ambasador al Angliei in Franta “Sire, nu uita!: Anglia nu are nici prieteni si nici dusmani permanenti, are interesul tarii permanent”

Interesul vostru care este!?
Treziti-va compatrioti!
Trageti clopotele-n dunga!
Tara este in primejdie!!! dusmanii stau la panda!


Autor: D.Iepure


Articol aparut in cotidianul " MAGAZIN SALAJEAN ", 26.05.2010