luni, 30 august 2010

Se implinesc 70 de ani de la Dictatul de la Viena

Profitand de situatia internationala din vara lui 1940, cercurile revizioniste din Ungaria horthysta, dupa ce se aliniasera definitiv alaturi de Germania si Italia, au considerat ca a sosit momentul oportun pentru a se infrupta si din teritoriul Romaniei.

La solicitarile repetate si presante ale guvernului horthyst, Germania si Italia au gandit un plan diabolic, prin care sa atraga si mentina ambele tari, in orbita lor politica. Acest plan era de a rupe arbitrar din pamantul Transilvaniei un teritoriu.

Prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940, Romania a fost silita sa cedeze aproape jumatate din teritoriul Transilvaniei in favoare Ungariei horthyste.

Actul a fost impus Romaniei de Germania Nazista si Italia fascista in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial, sub titlul de arbitraj.

Dictatul de la Viena a fost ca o consecinta a Pactului de neagresiune (23 august 1939) intre Germania si URSS, a cadrului international din vara anului 1940 si a sincronizarii presiunilor asupra Romaniei din partea a trei dintre vecinii sai: URSS (anexeaza Basarabia si Nordului Bucovinei, 28 iunie 1940), Ungaria (viza Ardealul) si Bulgaria (Sudul Dobrogei - Cadrilaterul - 7 septembrie 1940).

Cesiunile teritoriale au reprezentat 32% din suprafata tarii, cu tot atata pondere din populatia (in majoritate romani) si puterea ei economica. Suprafata cedata de Romania Ungariei si noua frontiera au fost stabilite de Hitler si Statul Major al Wehrmacht la 27 august 1940: 42.243 kilometri patrati, cu o populatie de aproximativ 2.600.000 de locuitori, in majoritate romani.

Convocati la Viena, de von Ribbentrop si contele Ciano, reprezentantii celor doua tari, Mihai Manoilescu, ministru de Externe, Valer Pop (consilierul regelui Carol al II-lea) din partea Romaniei si contele Csaky (ministru de Externe) alaturi de contele Teleki (prim-ministru) de cealalta parte, prilej in care li s-au comunicat, separat, decizia lui Hitler pe 29 august 1939.

Pe 30 august 1940 decizia a fost transmisa guvernelor celor doua tari, urmand ca teritoriul romanesc atribuit Ungariei sa fie evacuat de trupele romane in termen de 15 zile.

Momentul ales de Germania si Italia pentru dezmembrarea integritatii teritoriale si nationale a Romaniei, a pus poporul roman in fata unei situatii limita.

Dupa ce Germania anexase Austria si cotropise Cehoslovacia in cursul anilor 1938 si 1939, cu asentimentul democratiei occidentale, a dispus si deslantuit cea mai mare si distrugatoare conflagratie a secolului nostru.

Timp de un an de zile sunt ocupate Polonia, Albania, Danemarca, Norvegia, Belgia, Olanda si Franta. Succesele germane din centrul si vestul Europei s'au repercutat grav asupra situatiei politice a Romaniei. Intreg sistemul sau de aliante se destramase ramanand practic izolata in fata presiunii Germaniei.

Odata realizat acest rapt teritorial, Germania a fluturat in fata cercurilor revizioniste de la Budapesta mirajul altor anexiuni, lasand in acelasi timp Romaniei speranta inlaturarii acestei decizii atat de nedrepte.

Folosind o gama intreaga de presiuni si amenintari, i s-a cerut ministrului de externe al Romaniei, M. Manoilescu, pe un ton ultimativ, sa accepte "arbitrajul" guvernelor german si italian, cei doi potentati, declarand ca in caz de refuz, Romania va fi atacata si stearsa de pe harta Europei!

"Totul apare ca o piesa scrisa dinainte, in care nici o vorba nu se poate schimba", telegrafia M. Manoilescu la Bucuresti. "Alternativa pe care mi-au pus-o a fost urmatoarea: sau primim arbitrajul astazi 29 August, cel mai tarziu pana la miezul noptii, incat maine sa se poata lua hotararea, sau, daca nu primim, maine vom fi atacati si va fi sfarsitul Romaniei".

In fata acestei amenintari grave, factorii de decizie politica au dezbatut in noaptea de 29/30 August1940, linia politica pe care o va urma guvernul roman.

Vestea celor petrecute la Viena a zguduit intreg poporul roman. Toata suflarea romaneasca a condamnat vehement acest act de incalcare a celor mai elementare norme de drept international. De acum, reintregirea tarii prin anularea nedreptului dictat va fi scopul suprem al luptei poporului roman.

Dictatul de la Viena s-a rasfrant in special asupra popultiei romanesti din teritoriul cedat. Comportamentul fortelor maghiare horthste si soviniste fata de populatia romaneasca din Transilvania a concurat cu cel al fortelor de ocupatie rusesti dupa 1944 in teritoriile ocupate.

Gabriel Nicolae Teodorescu

Reporter ( preluare de pe ziare.com )

sâmbătă, 21 august 2010

Dreptul la informare

Incepe sa fie tot mai frustrant. Cand auzeai adesea cate un proaspat bisnitar, intre timp realizat ca prosper om de afaceri impartasind cumetrilor experienta ca "cine detine informatiile are lumea la picioare", intelegeai cu totul altceva decat astazi: or fi existand la dispozitia lor agentii specializate, buletine de informatii economice, studii rare si scumpe, site-uri pe Internet. Sfanta naivitate!

De-abia anii trecuti am priceput dictonul: cine detine informatiile, care se vand ca orice marfa, face rost si de mijloace. Si iata cum: cativa politicieni "clarvazatori" pun la cale o stratagema de scoatere din domeniul public a catorva zeci de hectare in vederea cica a reconstituirii dreptului de proprietate, iar informatia a ajuns la cine "trebuia". Nu se stie daca a costat ceva si cat. Fostii proprietari habar n-aveau ce se intampla cu pamanturile lor din mosi-stramosi, insa noii misiti deja le tranzactionau prin notariate.

Vazand asemenea mistuitoare dorinta de reparare (sanchi!) a unor grave prejudicii ale trecutului comunist, cu toata opozitia unora care tuna si fulgera impotriva ciocoilor, a mosierilor si a imbogatitilor peste noapte, guvernele semneaza "pe coltul mesei" ordonante, transformand dintr-un foc in milionari pe posesorii de informatii.

Parca trasa la indigo, a aparut acum trei ani si vanzarea la Bursa a actiunilor unor firme cu pretul diminuat de 5 ori intre orele cutare. Peste cateva zile, aveau sa valoreze de zece ori pe atat. In concluzie, numai posesorii de informatii au dat iama in pricajitul nostru stat, ca intr-un sat fara vornic.

Intotdeauna au castigat "ai nostri". Inventariind tunurile date in vileag de presa ultimilor 20 de ani, ai dimensiunea unui jaf de jaf national fara seaman in istoria umanitatii. Elementul comun, informatiile. Din ecuatie au rezultat averi uriase, acum greu de justificat. Desi nu le cere nimeni socoteala.

Astfel de informatii ne-au costat bani buni de prea multe ori dupa '90: cei ce "anticipau" cursul evenimentelor au furluat valuta din banci, bagandu-le in faliment pe cand inflatia ne ardea cu 300%, in timp ce noua ni se spunea sa mizam pe leu pana la moarte. Am fost patrioti, suntem faliti.

Altii au "aflat" ca pot lua credite oricat de mari fara a pati nimic nereturnandu-le. Bancile publice au ajuns oale si ulcele, ei, investitori strategici. Ba chiar multora li s-a "aratat" ca-si pot "insusi" orice mareata ctitorie ceausista pe cioara din par.

Dupa ce au lins mierea, s-au stramutat calare pe ditai haznaua cu galbeni in paradisuri fiscale offshore, viloaiele de neam prost romanesc impanzind intregul mapamond. Prinde orbul, scoate-i ochii. Cei multi si fara informatie bat in dramba, insa ce-a mancat lupul ...

Telenovela capitalismului carpatin

Cu astfel de "cumetrii" a debutat telenovela de succes scontat a capitalismului carpatin, ca apoi sa cedeze uzufructul urmasilor sai pana la adanci batraneti, dupa deviza hoteasca "mana pe bani si ochii la usa!". E incredibil cum un intreg sistem juridic, numit "constitutional" cica, nu a putut baga la racoare in 20 de ani decat gainari, iar un Parlament intreg de alesi tot unul si unul nu a gasit inca legea care sa puna capat samavolniciilor! Guvernantii, nici atat. Semn ca altele sunt durerile lor.

Elementul comun al tuturor acestor pradaciuni il reprezinta pe de o parte directionarea precisa a informatiei spre cei "interesati", sutii numesc metoda "pontoarsa", iar pe de alta, blocarea accesului public la informatie, cu alte cuvinte lipsa transparentei, delicte grave legate de drepturile omului, chiar daca aproape nu exista document legislativ care sa nu le statueze, de la Constitutie pana la ultimul regulament.

Ati mai vazut dumneavoastra asemenea "banalitati" abordate in spatiul public? Ne e rusine sa le mai amintim ca si cum am dispune pe bune de toate drepturile din lume, de la libertati pana la siguranta persoanei. Chita lotrilor!

Daca pana mai ieri eram mintiti cu fereala, mai departe informatia va fi "croita" mult mai soft & cinic pentru a umple buzunarele cui trebuie, iar noi ne vom cumpara cu placere posibilitatea de a fi inselati, prostiti la lumina zilei. Cu tot cu justitiari.

Pana a se incumeta cineva sa ia de coarne, nu de coada, taurul informatiilor aducatoare de averi, sa mai spunem o data "Asta e. Ce sa-i faci!", sa fluieram a paguba aria mioritei fataliste, bocind ce s-a dus pe apa sambetei. Cor mut.


Articol scris de PETRU TOMEGEA, redactor, preluat de pe ziare.com