Roma deliberante, Saguntum perit
Pentru cei mai puţin famililiarizaţi cu ale istoriei, expresia de mai sus se referă la un episod din războiul dus de Roma republicană împotriva rivalei Cartagina, trupele acesteia din urmă, conduse magistral de celebrul Hanibal, ajungând să asedieze o importantă colonie romană din Peninsula Iberică, şi anume Saguntum. Coloniştii romani au cerut ajutor disperat metropolei, dar politicianismul şi dezbaterile sterile de la Roma au împiedicat trimiterea unui ajutor în timp util, ceea ce a dus la prăbuşirea coloniei în faţa asediatorilor.
În acest context, îmi permit să prezint camarazilor din Timişoara, şi nu numai, două luări de poziţie antagonice referitoare la ceea ce se întâmplă în lupta noastră, a militarilor în rezervă/retragere, dusă pentru a ne apăra şi promova drepturile de care am fost privaţi de către clasa politică în ultimii ani.
Pe de o parte, unii dintre reprezentanţii SCMD, aleşi democratic în fruntea propriilor filiale, au reuşit, prin mijloacele pe care le-au avut la dispoziţie sau pe care şi le-au creat, să participe la un dialog concret cu o parte din cei de care depinde, cel puţin în momentul de faţă, discutarea şi aprobarea actelor normative de care avem atâta nevoie pentru a intra într-o normalitate ce ne este refuzată de mai mulţi ani.După lunga perioadă în care SCMD a fost pur şi simplu ignorat de către autorităţi, ba chiar contestat vehement inclusiv în instanţă, prin interpuşi, evenimentul este nu numai inedit dar chiar salutar, deoarece nimic nu se poate obţine fără existenţa unui dialog real, nu unul al surzilor.
Pe de altă parte, chiar în aceeaşi perioadă se desfăşura o altă inedită acţiune de pichetare a sediului central al celui mai puternic partid politic, cel care controlează prin membrii săi atât Guvernul cât şi cele două Camere ale Parlamentului României. Acţiunea era rezultatul unei hotărâri luate la fel de democratic în şedinţa Comitetului Director al SCMD, ca urmare a refuzului autorităţilor, recte a mai sus numitului Guvern girat de partidul în cauză, de a lua în dezbatere tocmai promisele acte normative referitoare şi la militarii în rezervă/retragere. Ceea ce frapează la această a doua acţiune este tocmai lipsa dialogului şi a oricărui ecou în presă, chiar şi în presa de opoziţie, ceea ce, după cum răzbate din comunicatul de la Centru, determină reluarea acţiunii în lunea viitoare. Sper sincer ca acest "repetir" să aibă mai mult succes, altfel va trebui să ne aducem aminte de dictonul latin ,că tot era vorba despre stămoşii noştri, " errare humanum est perseverare diabolicum"!
Problema este că aceste două acţiuni, în loc să fie convergente, să ducă la realizarea scopului pentru care a fost înfiinţat SCMD, ne apar ca o consecinţă a frământărilor intestine ce au devenit din ce în ce mai acute în cadrul unei organizaţii care se vrea a militarilor, dar care prin felul în care este percepută nu numai de către militari, dar chiar şi de către autorităţi sau chiar de mult clamata societate civilă, are din ce în ce mai puţină aderenţă tocmai la cei pe care ar trebui să-i reprezinte.
Dacă cele două acţiuni ar fi fost rodul unei abordări comune, hai să-i spunem chiar strategii, dar nu prea e cazul, deoarece pentru cunoscători strategia este cu totul altceva decât îşi închipuie unii, atunci într-adevăr puteam spune că SCMD se organizează în vederea ducerii unor acţiuni concrete de luptă pentru redobândirea drepturilor furate ale rezerviştilor. Dar aşa, unde vom ajunge dacă ne torpilăm reciproc orice încercare de înfruntare a adversarului ?
Nu mi s-a părut corect blamul care a fost aruncat asupra hotărârii de a picheta sediul unui partid politic în plină campanie electorală, deoarece apreciez că trebuia sancţionată aroganţa acestui mare partid şi a reprezentanţilor săi, care, vezi, Doamne, nu vor să lucreze sub presiune ( probabil că-şi doresc să guverneze dansând...!), dar nici nu pot să nu salut iniţiativa, implicarea şi reuşita camarazilor care au ajuns să discute face-to-face cu mai marii zilei despre problemele concrete care ne privesc.
Cele două comunicate prezentate în continuare, sunt dovada clară a faptului că SCMD are nevoie de un nou statut, de o nouă filozofie şi practică a existenţei sale, altfel va avea soarta acelui nefericit Saguntum!
Preluat de la
SCMD Timisoara
Col(r)Radu AROMÂNESEI
