Pe zi ce trece, asistam la o minune din ce in ce mai mare. Inca existam ca si tara, inca fiintam ca popor. Umilinta ia deja forma burlescului, un burlesc atat de emancipat incat, pana si Caragiale ar fi ingrozit.
Para-mi-se ca avem totusi o oarecare aplecare spre masochism, inflamandu-ne prea putin, catre deloc, vis-a-vis de pozitia noatra in raport cu "puterea". De ce am pus ghilimele respective? Deoarece, in teorie, democratia rezerva acest drept poporului, nicidecum celor care se afla in fruntea lui.
Acestia din urma lucreaza pentru el, sunt administratorii acestuia si vegheaza la bunastarea neamului respectiv. Mentalitatea colectiva, in schimb, percepe functia de presedinte sau ministru ca una de stapan, de boier. De aici si complexul de inferioritate atat de des intalnit in expresii de genul: "Dar ce le putem face? Noi suntem mici... la ei e ciolanul!" Gresit! Ciolanul e la noi, numai ca ne incapatanam sa-l dam pe mana cu-i nu trebuie.
Umilinta asta e bine venita. Poate asa ne mai trezim. Oamenii accepta orice, numai sa fie facuti prosti si sa li se ia din bani, nu. Guvernul acesta le-a facut pe amandoua. Intr-un mod profesionist si cu simt de raspundere. Si continua s-o faca! La nici o saptamana de la instalarea noilor stabi la cele ministere remaniate, apare propunerea de a mari contributiile sociale ale persoanelor care exercita activitati independente la 35%.
Presupun ca este evidenta strategia noului guvern, anume aceea de a lovi in acele categorii sociale care nu se pot organiza imediat (in sindicate), evitand astfel niste proteste colective inerente. Personal nu cred ca aceasta propunere de OUG se va pune in aplicare in forma actuala.
Aceasta, in urma presiunilor exercitate de catre societatea civila, va ajunge undeva la 25%-27%, cee ce oricum e foarte mult, numai ca va lasa impresia opiniei publice ca ea, societatea civila, a contat, a schimbat iremediabilul. Povesti! De fapt, cei 25% sunt urmariti din start, numai ca asa zisii nostri guvernanti cred ca, prin activitati specifice pietarilor, pot manipula mai departe populatia, satisfacandu-i orgoliul infantil de, vezi Doamne, partener al procesului de guvernare.
Foarte interesant cum functioneaza democratia domnului Basescu! Puterea fiind prea putere, ea nu mai reprezinta interesele nimanui, in afara de ale ei. Pentru ca la nicio decizie nu se ofera alternativa.
Mi-e sila de tot ce se discuta in Romania, majoritatea lucrurilor spuse sunt fara rost, de facut nu se face nimic ca lumea. Vor fi greve, frustrarea si neputinta vor creste, saracia si mai si, leul se va duce in cap.
Lumea se schimba si noi odata cu ea, iar cei puternici vor trece mai usor peste greutati, cei slabi mai greu, si chiar nu cred ca va veni sfarsitul pentru nimeni.
Viata isi va urma cursul normal, lumea va bea si va face politica poate cu o pasiune mai mare, oamenii se vor iubi si vor face copii rupandu-li-se de criza si de lipsa locurilor de munca. Ne vom invidia vecinii in continuare, ca Georgel e pensionar si Vasile somer, si ca Georgel sta mai mult degeaba.
Ne vom insela iubitele si minti prietenii, indiferent de valoarea cursului leu-euro. O sa ne uitam cu nesat la telenovele, o sa rupem butoanele la tastatura vorbind pe messenger, o sa jucam FIFA sau alte jocuri in retea, fara sa ne pese de indicele bursier. Povestea merge mai departe...
Dragos Hutuleac
Reporter
duminică, 5 septembrie 2010
luni, 30 august 2010
Se implinesc 70 de ani de la Dictatul de la Viena
Profitand de situatia internationala din vara lui 1940, cercurile revizioniste din Ungaria horthysta, dupa ce se aliniasera definitiv alaturi de Germania si Italia, au considerat ca a sosit momentul oportun pentru a se infrupta si din teritoriul Romaniei.
La solicitarile repetate si presante ale guvernului horthyst, Germania si Italia au gandit un plan diabolic, prin care sa atraga si mentina ambele tari, in orbita lor politica. Acest plan era de a rupe arbitrar din pamantul Transilvaniei un teritoriu.
Prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940, Romania a fost silita sa cedeze aproape jumatate din teritoriul Transilvaniei in favoare Ungariei horthyste.
Actul a fost impus Romaniei de Germania Nazista si Italia fascista in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial, sub titlul de arbitraj.
Dictatul de la Viena a fost ca o consecinta a Pactului de neagresiune (23 august 1939) intre Germania si URSS, a cadrului international din vara anului 1940 si a sincronizarii presiunilor asupra Romaniei din partea a trei dintre vecinii sai: URSS (anexeaza Basarabia si Nordului Bucovinei, 28 iunie 1940), Ungaria (viza Ardealul) si Bulgaria (Sudul Dobrogei - Cadrilaterul - 7 septembrie 1940).
Cesiunile teritoriale au reprezentat 32% din suprafata tarii, cu tot atata pondere din populatia (in majoritate romani) si puterea ei economica. Suprafata cedata de Romania Ungariei si noua frontiera au fost stabilite de Hitler si Statul Major al Wehrmacht la 27 august 1940: 42.243 kilometri patrati, cu o populatie de aproximativ 2.600.000 de locuitori, in majoritate romani.
Convocati la Viena, de von Ribbentrop si contele Ciano, reprezentantii celor doua tari, Mihai Manoilescu, ministru de Externe, Valer Pop (consilierul regelui Carol al II-lea) din partea Romaniei si contele Csaky (ministru de Externe) alaturi de contele Teleki (prim-ministru) de cealalta parte, prilej in care li s-au comunicat, separat, decizia lui Hitler pe 29 august 1939.
Pe 30 august 1940 decizia a fost transmisa guvernelor celor doua tari, urmand ca teritoriul romanesc atribuit Ungariei sa fie evacuat de trupele romane in termen de 15 zile.
Momentul ales de Germania si Italia pentru dezmembrarea integritatii teritoriale si nationale a Romaniei, a pus poporul roman in fata unei situatii limita.
Dupa ce Germania anexase Austria si cotropise Cehoslovacia in cursul anilor 1938 si 1939, cu asentimentul democratiei occidentale, a dispus si deslantuit cea mai mare si distrugatoare conflagratie a secolului nostru.
Timp de un an de zile sunt ocupate Polonia, Albania, Danemarca, Norvegia, Belgia, Olanda si Franta. Succesele germane din centrul si vestul Europei s'au repercutat grav asupra situatiei politice a Romaniei. Intreg sistemul sau de aliante se destramase ramanand practic izolata in fata presiunii Germaniei.
Odata realizat acest rapt teritorial, Germania a fluturat in fata cercurilor revizioniste de la Budapesta mirajul altor anexiuni, lasand in acelasi timp Romaniei speranta inlaturarii acestei decizii atat de nedrepte.
Folosind o gama intreaga de presiuni si amenintari, i s-a cerut ministrului de externe al Romaniei, M. Manoilescu, pe un ton ultimativ, sa accepte "arbitrajul" guvernelor german si italian, cei doi potentati, declarand ca in caz de refuz, Romania va fi atacata si stearsa de pe harta Europei!
"Totul apare ca o piesa scrisa dinainte, in care nici o vorba nu se poate schimba", telegrafia M. Manoilescu la Bucuresti. "Alternativa pe care mi-au pus-o a fost urmatoarea: sau primim arbitrajul astazi 29 August, cel mai tarziu pana la miezul noptii, incat maine sa se poata lua hotararea, sau, daca nu primim, maine vom fi atacati si va fi sfarsitul Romaniei".
In fata acestei amenintari grave, factorii de decizie politica au dezbatut in noaptea de 29/30 August1940, linia politica pe care o va urma guvernul roman.
Vestea celor petrecute la Viena a zguduit intreg poporul roman. Toata suflarea romaneasca a condamnat vehement acest act de incalcare a celor mai elementare norme de drept international. De acum, reintregirea tarii prin anularea nedreptului dictat va fi scopul suprem al luptei poporului roman.
Dictatul de la Viena s-a rasfrant in special asupra popultiei romanesti din teritoriul cedat. Comportamentul fortelor maghiare horthste si soviniste fata de populatia romaneasca din Transilvania a concurat cu cel al fortelor de ocupatie rusesti dupa 1944 in teritoriile ocupate.
Gabriel Nicolae Teodorescu
Reporter ( preluare de pe ziare.com )
La solicitarile repetate si presante ale guvernului horthyst, Germania si Italia au gandit un plan diabolic, prin care sa atraga si mentina ambele tari, in orbita lor politica. Acest plan era de a rupe arbitrar din pamantul Transilvaniei un teritoriu.
Prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940, Romania a fost silita sa cedeze aproape jumatate din teritoriul Transilvaniei in favoare Ungariei horthyste.
Actul a fost impus Romaniei de Germania Nazista si Italia fascista in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial, sub titlul de arbitraj.
Dictatul de la Viena a fost ca o consecinta a Pactului de neagresiune (23 august 1939) intre Germania si URSS, a cadrului international din vara anului 1940 si a sincronizarii presiunilor asupra Romaniei din partea a trei dintre vecinii sai: URSS (anexeaza Basarabia si Nordului Bucovinei, 28 iunie 1940), Ungaria (viza Ardealul) si Bulgaria (Sudul Dobrogei - Cadrilaterul - 7 septembrie 1940).
Cesiunile teritoriale au reprezentat 32% din suprafata tarii, cu tot atata pondere din populatia (in majoritate romani) si puterea ei economica. Suprafata cedata de Romania Ungariei si noua frontiera au fost stabilite de Hitler si Statul Major al Wehrmacht la 27 august 1940: 42.243 kilometri patrati, cu o populatie de aproximativ 2.600.000 de locuitori, in majoritate romani.
Convocati la Viena, de von Ribbentrop si contele Ciano, reprezentantii celor doua tari, Mihai Manoilescu, ministru de Externe, Valer Pop (consilierul regelui Carol al II-lea) din partea Romaniei si contele Csaky (ministru de Externe) alaturi de contele Teleki (prim-ministru) de cealalta parte, prilej in care li s-au comunicat, separat, decizia lui Hitler pe 29 august 1939.
Pe 30 august 1940 decizia a fost transmisa guvernelor celor doua tari, urmand ca teritoriul romanesc atribuit Ungariei sa fie evacuat de trupele romane in termen de 15 zile.
Momentul ales de Germania si Italia pentru dezmembrarea integritatii teritoriale si nationale a Romaniei, a pus poporul roman in fata unei situatii limita.
Dupa ce Germania anexase Austria si cotropise Cehoslovacia in cursul anilor 1938 si 1939, cu asentimentul democratiei occidentale, a dispus si deslantuit cea mai mare si distrugatoare conflagratie a secolului nostru.
Timp de un an de zile sunt ocupate Polonia, Albania, Danemarca, Norvegia, Belgia, Olanda si Franta. Succesele germane din centrul si vestul Europei s'au repercutat grav asupra situatiei politice a Romaniei. Intreg sistemul sau de aliante se destramase ramanand practic izolata in fata presiunii Germaniei.
Odata realizat acest rapt teritorial, Germania a fluturat in fata cercurilor revizioniste de la Budapesta mirajul altor anexiuni, lasand in acelasi timp Romaniei speranta inlaturarii acestei decizii atat de nedrepte.
Folosind o gama intreaga de presiuni si amenintari, i s-a cerut ministrului de externe al Romaniei, M. Manoilescu, pe un ton ultimativ, sa accepte "arbitrajul" guvernelor german si italian, cei doi potentati, declarand ca in caz de refuz, Romania va fi atacata si stearsa de pe harta Europei!
"Totul apare ca o piesa scrisa dinainte, in care nici o vorba nu se poate schimba", telegrafia M. Manoilescu la Bucuresti. "Alternativa pe care mi-au pus-o a fost urmatoarea: sau primim arbitrajul astazi 29 August, cel mai tarziu pana la miezul noptii, incat maine sa se poata lua hotararea, sau, daca nu primim, maine vom fi atacati si va fi sfarsitul Romaniei".
In fata acestei amenintari grave, factorii de decizie politica au dezbatut in noaptea de 29/30 August1940, linia politica pe care o va urma guvernul roman.
Vestea celor petrecute la Viena a zguduit intreg poporul roman. Toata suflarea romaneasca a condamnat vehement acest act de incalcare a celor mai elementare norme de drept international. De acum, reintregirea tarii prin anularea nedreptului dictat va fi scopul suprem al luptei poporului roman.
Dictatul de la Viena s-a rasfrant in special asupra popultiei romanesti din teritoriul cedat. Comportamentul fortelor maghiare horthste si soviniste fata de populatia romaneasca din Transilvania a concurat cu cel al fortelor de ocupatie rusesti dupa 1944 in teritoriile ocupate.
Gabriel Nicolae Teodorescu
Reporter ( preluare de pe ziare.com )
sâmbătă, 21 august 2010
Dreptul la informare
Incepe sa fie tot mai frustrant. Cand auzeai adesea cate un proaspat bisnitar, intre timp realizat ca prosper om de afaceri impartasind cumetrilor experienta ca "cine detine informatiile are lumea la picioare", intelegeai cu totul altceva decat astazi: or fi existand la dispozitia lor agentii specializate, buletine de informatii economice, studii rare si scumpe, site-uri pe Internet. Sfanta naivitate!
De-abia anii trecuti am priceput dictonul: cine detine informatiile, care se vand ca orice marfa, face rost si de mijloace. Si iata cum: cativa politicieni "clarvazatori" pun la cale o stratagema de scoatere din domeniul public a catorva zeci de hectare in vederea cica a reconstituirii dreptului de proprietate, iar informatia a ajuns la cine "trebuia". Nu se stie daca a costat ceva si cat. Fostii proprietari habar n-aveau ce se intampla cu pamanturile lor din mosi-stramosi, insa noii misiti deja le tranzactionau prin notariate.
Vazand asemenea mistuitoare dorinta de reparare (sanchi!) a unor grave prejudicii ale trecutului comunist, cu toata opozitia unora care tuna si fulgera impotriva ciocoilor, a mosierilor si a imbogatitilor peste noapte, guvernele semneaza "pe coltul mesei" ordonante, transformand dintr-un foc in milionari pe posesorii de informatii.
Parca trasa la indigo, a aparut acum trei ani si vanzarea la Bursa a actiunilor unor firme cu pretul diminuat de 5 ori intre orele cutare. Peste cateva zile, aveau sa valoreze de zece ori pe atat. In concluzie, numai posesorii de informatii au dat iama in pricajitul nostru stat, ca intr-un sat fara vornic.
Intotdeauna au castigat "ai nostri". Inventariind tunurile date in vileag de presa ultimilor 20 de ani, ai dimensiunea unui jaf de jaf national fara seaman in istoria umanitatii. Elementul comun, informatiile. Din ecuatie au rezultat averi uriase, acum greu de justificat. Desi nu le cere nimeni socoteala.
Astfel de informatii ne-au costat bani buni de prea multe ori dupa '90: cei ce "anticipau" cursul evenimentelor au furluat valuta din banci, bagandu-le in faliment pe cand inflatia ne ardea cu 300%, in timp ce noua ni se spunea sa mizam pe leu pana la moarte. Am fost patrioti, suntem faliti.
Altii au "aflat" ca pot lua credite oricat de mari fara a pati nimic nereturnandu-le. Bancile publice au ajuns oale si ulcele, ei, investitori strategici. Ba chiar multora li s-a "aratat" ca-si pot "insusi" orice mareata ctitorie ceausista pe cioara din par.
Dupa ce au lins mierea, s-au stramutat calare pe ditai haznaua cu galbeni in paradisuri fiscale offshore, viloaiele de neam prost romanesc impanzind intregul mapamond. Prinde orbul, scoate-i ochii. Cei multi si fara informatie bat in dramba, insa ce-a mancat lupul ...
Telenovela capitalismului carpatin
Cu astfel de "cumetrii" a debutat telenovela de succes scontat a capitalismului carpatin, ca apoi sa cedeze uzufructul urmasilor sai pana la adanci batraneti, dupa deviza hoteasca "mana pe bani si ochii la usa!". E incredibil cum un intreg sistem juridic, numit "constitutional" cica, nu a putut baga la racoare in 20 de ani decat gainari, iar un Parlament intreg de alesi tot unul si unul nu a gasit inca legea care sa puna capat samavolniciilor! Guvernantii, nici atat. Semn ca altele sunt durerile lor.
Elementul comun al tuturor acestor pradaciuni il reprezinta pe de o parte directionarea precisa a informatiei spre cei "interesati", sutii numesc metoda "pontoarsa", iar pe de alta, blocarea accesului public la informatie, cu alte cuvinte lipsa transparentei, delicte grave legate de drepturile omului, chiar daca aproape nu exista document legislativ care sa nu le statueze, de la Constitutie pana la ultimul regulament.
Ati mai vazut dumneavoastra asemenea "banalitati" abordate in spatiul public? Ne e rusine sa le mai amintim ca si cum am dispune pe bune de toate drepturile din lume, de la libertati pana la siguranta persoanei. Chita lotrilor!
Daca pana mai ieri eram mintiti cu fereala, mai departe informatia va fi "croita" mult mai soft & cinic pentru a umple buzunarele cui trebuie, iar noi ne vom cumpara cu placere posibilitatea de a fi inselati, prostiti la lumina zilei. Cu tot cu justitiari.
Pana a se incumeta cineva sa ia de coarne, nu de coada, taurul informatiilor aducatoare de averi, sa mai spunem o data "Asta e. Ce sa-i faci!", sa fluieram a paguba aria mioritei fataliste, bocind ce s-a dus pe apa sambetei. Cor mut.
Articol scris de PETRU TOMEGEA, redactor, preluat de pe ziare.com
De-abia anii trecuti am priceput dictonul: cine detine informatiile, care se vand ca orice marfa, face rost si de mijloace. Si iata cum: cativa politicieni "clarvazatori" pun la cale o stratagema de scoatere din domeniul public a catorva zeci de hectare in vederea cica a reconstituirii dreptului de proprietate, iar informatia a ajuns la cine "trebuia". Nu se stie daca a costat ceva si cat. Fostii proprietari habar n-aveau ce se intampla cu pamanturile lor din mosi-stramosi, insa noii misiti deja le tranzactionau prin notariate.
Vazand asemenea mistuitoare dorinta de reparare (sanchi!) a unor grave prejudicii ale trecutului comunist, cu toata opozitia unora care tuna si fulgera impotriva ciocoilor, a mosierilor si a imbogatitilor peste noapte, guvernele semneaza "pe coltul mesei" ordonante, transformand dintr-un foc in milionari pe posesorii de informatii.
Parca trasa la indigo, a aparut acum trei ani si vanzarea la Bursa a actiunilor unor firme cu pretul diminuat de 5 ori intre orele cutare. Peste cateva zile, aveau sa valoreze de zece ori pe atat. In concluzie, numai posesorii de informatii au dat iama in pricajitul nostru stat, ca intr-un sat fara vornic.
Intotdeauna au castigat "ai nostri". Inventariind tunurile date in vileag de presa ultimilor 20 de ani, ai dimensiunea unui jaf de jaf national fara seaman in istoria umanitatii. Elementul comun, informatiile. Din ecuatie au rezultat averi uriase, acum greu de justificat. Desi nu le cere nimeni socoteala.
Astfel de informatii ne-au costat bani buni de prea multe ori dupa '90: cei ce "anticipau" cursul evenimentelor au furluat valuta din banci, bagandu-le in faliment pe cand inflatia ne ardea cu 300%, in timp ce noua ni se spunea sa mizam pe leu pana la moarte. Am fost patrioti, suntem faliti.
Altii au "aflat" ca pot lua credite oricat de mari fara a pati nimic nereturnandu-le. Bancile publice au ajuns oale si ulcele, ei, investitori strategici. Ba chiar multora li s-a "aratat" ca-si pot "insusi" orice mareata ctitorie ceausista pe cioara din par.
Dupa ce au lins mierea, s-au stramutat calare pe ditai haznaua cu galbeni in paradisuri fiscale offshore, viloaiele de neam prost romanesc impanzind intregul mapamond. Prinde orbul, scoate-i ochii. Cei multi si fara informatie bat in dramba, insa ce-a mancat lupul ...
Telenovela capitalismului carpatin
Cu astfel de "cumetrii" a debutat telenovela de succes scontat a capitalismului carpatin, ca apoi sa cedeze uzufructul urmasilor sai pana la adanci batraneti, dupa deviza hoteasca "mana pe bani si ochii la usa!". E incredibil cum un intreg sistem juridic, numit "constitutional" cica, nu a putut baga la racoare in 20 de ani decat gainari, iar un Parlament intreg de alesi tot unul si unul nu a gasit inca legea care sa puna capat samavolniciilor! Guvernantii, nici atat. Semn ca altele sunt durerile lor.
Elementul comun al tuturor acestor pradaciuni il reprezinta pe de o parte directionarea precisa a informatiei spre cei "interesati", sutii numesc metoda "pontoarsa", iar pe de alta, blocarea accesului public la informatie, cu alte cuvinte lipsa transparentei, delicte grave legate de drepturile omului, chiar daca aproape nu exista document legislativ care sa nu le statueze, de la Constitutie pana la ultimul regulament.
Ati mai vazut dumneavoastra asemenea "banalitati" abordate in spatiul public? Ne e rusine sa le mai amintim ca si cum am dispune pe bune de toate drepturile din lume, de la libertati pana la siguranta persoanei. Chita lotrilor!
Daca pana mai ieri eram mintiti cu fereala, mai departe informatia va fi "croita" mult mai soft & cinic pentru a umple buzunarele cui trebuie, iar noi ne vom cumpara cu placere posibilitatea de a fi inselati, prostiti la lumina zilei. Cu tot cu justitiari.
Pana a se incumeta cineva sa ia de coarne, nu de coada, taurul informatiilor aducatoare de averi, sa mai spunem o data "Asta e. Ce sa-i faci!", sa fluieram a paguba aria mioritei fataliste, bocind ce s-a dus pe apa sambetei. Cor mut.
Articol scris de PETRU TOMEGEA, redactor, preluat de pe ziare.com
miercuri, 7 iulie 2010
Opinii: Armata Romana - de ce ne mor militarii ?
Militarii, de fapt, nu mor. Ei isi dau viata. In schimbul injuraturilor, a scuipaturilor politice si a catalogarilor "nesimtite", militarii cad la datorie. Tacut si fara propaganda!
Guvernantii ar tusi daca ar circula cu masini mai vechi de 2009, iar pe soldati ii trimit la lupta cu tehnica proiectata prin anii '50 si construita prin 1972. Adica acum vreo 38 de ani, cand multi dintre membrii comisiei de aparare ai Camerei Deputatilor nici nu se nascusera.
"Hai dom'le ca e tehnica sigura! Am incercat-o 50 de ani si nu s-a stricat!" Hai, nu zau?! Dar, ce-ar zice, de exemplu, domnul ministru Oprea, daca si el ar merge pe strada cu un Wartburg, proiectat prin 1950, construit in 1982 si modernizat? Nu-i asigura prestanta si nici siguranta, nu-i asa? Oricum, dupa cate am inteles, Wartburgul nu depaseste 90 km/h deci, e sigur! Si, daca tot este atat de sigur, de ce nu zboara si comandantul suprem cu AN-2? E si mai ieftin!
Cu banii pe vreo 20 de Volkswagenuri Tuareg va garantez ca se poate cumpara un nou avion pentru parasutistii militari! Ar fi posibil? Nuuuu! Puschea pe limba! Caci, nu se poate, draga electoratule, ca toate sutele alea de fufe de pe la toate agentiile nationale si nepoate de pe la toate institutiile guvernamentale din teritoriu sa umble cu masini ne-reprezentative!
Sau de exemplu, dom' Videanu, economistul sef al natiei: s-ar urca la bordul vreunui iaht construit prin 1960 si care n-a avut parte de reparatii capitale pana acum? Sau fostul prefect care-a prins vreun picior de-al lui Zeus ca sa-l pupe: crezi ca el ar merge pe strada cu vreun telefon mobil mai jos de BlackBerry sau nu stiu ce "Navigation", editia de acum 2 saptamani? Cumparat de la buget, bineinteles!
E scumpa dom'le tehnica militara. Asa e! Dar cu banii pe toate BlackBerry-urile din Parlament se pot cumpara doua AN-2 noi-noute, nu numai unul. Cu banii doar de pe bordurile de pe Soseaua Stefan cel Mare cumparam doua tancuri! Iar cu banii de la schimbarea anuala a laptopurilor de la Parlament echipezi vreo doua batalioane de infanterie!
Capra-i raioasa, dar sta cu coada pe sus
Noi nu mai avem demult buget de 2,38% pentru Armata, dar suntem fuduli si pastram aceleasi misiuni! Cum? Reducem din tehnica, reducem din instruire! Vrem si NATO, dar vrem si contracte preferentiale pentru partid. Vrem si Armata operativa, dar fara salarii speciale. Si nici pensii. Cand ii trimitem pe militari in concediu fara plata (ca asa a spus guvernul Boc) ii trimitem doar sambata si duminica, ca "sa nu influentam procesul de instructie".
Caci, nu-i asa, geme tara de diverse cochete-blonde si bisnitari-lideri de partid cu doctorate in stiinte militare, iar noi nu avem nici macar o strategie de inzestrare coerenta si nici vreun plan mai acatarii pentru inlocuirea vechiturilor carora, pompos, le spunem "tehnica de lupta".
Cand mor cate unii, in loc sa ne uitam la ce face Armata in intregul ei, ne amintim si il injuram pe subofiterul care ne-a bagat la arest acum vreo 30 de ani ca ne-am imbatat in seara de 1 Mai.
Vrem si misiuni NATO, dar, daca s-ar putea, pe banii altora! Se lauda guvernul pe la Mons cu angajamentele luate fata de NATO, dar uita de angajamentele luate fata de propria tara si fata de propria armata.
Ca, din Armata Romana doar atata a ramas: prilej de defilari electorale si batai pe spate cand se decoreaza politicienii, unii pe altii sau se avanseaza intendentii sefi ai natiunii intre ei. In rest, mor unii, mor altii, ce mai conteaza? Stau alti 100 pe la porti sa le ia locul. Tara-i plina de patrioti! Din pacate-i plina si de politruci de generatie noua. Si de decidenti militari fara o minima coloana vertebrala!
Mortii nostri si totusi ai cui?
Cine-i de vina pentru Tuzla? Nimeni! Pentru accidentul cu rachetele iesite de vreo 15 ani din uz de la Mangalia? Nimeni! Pentru masinile de lupta ne-blindate din Afghanistan? Nimeni! Pentru alti morti, pe timp de pace, din Armata Romana? Nimeni! Vreo remuscare sau vreo demisie de onoare a cuiva pe undeva pe la varful Armatei? Nimic! Vreo remuscare de la comandantul suprem? As, nenicule! N-are nicio treaba! El are treaba cu jurnalistii in securitatea nationala, nu cu militarii!
Sunt convins ca, daca amaratii aia care-au murit nevinovati la Tuzla ar fi trait sa apuce, la 52 de ani, varsta de trecere in rezerva, probabil ca ar fi avut si ei, peste vreo 20-30 de ani, niste pensii. Speciale! Nu-i asa? Si, in mod cert, s-ar fi gasit vreun neica-nimeni in drum, vreun premier de buzunar, vreun "robotronic", care sa-i catalogheze si pe ei, ca si pe altii: "nesimtiti, sug sangele tarii, n-au contribuit, n-au platit"! Eu cred ca au platit destul. Si ei si altii.
Nu i-au omorat misiunile de scotocire din Afghanistan, nici misiunile S.A.R., nici misiunile pe mare sau pe munte, nici misiunile de transport strategic in spatiul inamic si nici operatiile de deminare din portul Constanta. I-au omorat doar indiferenta si indolenta politica, iresponsabilitatea inzestrarii si instruirii Armatei si minciuna existentei vreunui pic de onoare la varful Armatei.
Apropo, vaduvelor si copiilor fara tati de la Tuzla cu cat o sa le scadeti pensia lor "nesimtita"?
Ma inclin in fata eroilor aviatori de la Scoala de Aplicatie a Fortelor Aeriene si scafandrilor de lupta de la GNFOS (Grupul Naval Forte Operatii Speciale)!
Ovidiu Mihalache,
colaborator Ziare.com
Articol aparut pe www.ziare.com
Guvernantii ar tusi daca ar circula cu masini mai vechi de 2009, iar pe soldati ii trimit la lupta cu tehnica proiectata prin anii '50 si construita prin 1972. Adica acum vreo 38 de ani, cand multi dintre membrii comisiei de aparare ai Camerei Deputatilor nici nu se nascusera.
"Hai dom'le ca e tehnica sigura! Am incercat-o 50 de ani si nu s-a stricat!" Hai, nu zau?! Dar, ce-ar zice, de exemplu, domnul ministru Oprea, daca si el ar merge pe strada cu un Wartburg, proiectat prin 1950, construit in 1982 si modernizat? Nu-i asigura prestanta si nici siguranta, nu-i asa? Oricum, dupa cate am inteles, Wartburgul nu depaseste 90 km/h deci, e sigur! Si, daca tot este atat de sigur, de ce nu zboara si comandantul suprem cu AN-2? E si mai ieftin!
Cu banii pe vreo 20 de Volkswagenuri Tuareg va garantez ca se poate cumpara un nou avion pentru parasutistii militari! Ar fi posibil? Nuuuu! Puschea pe limba! Caci, nu se poate, draga electoratule, ca toate sutele alea de fufe de pe la toate agentiile nationale si nepoate de pe la toate institutiile guvernamentale din teritoriu sa umble cu masini ne-reprezentative!
Sau de exemplu, dom' Videanu, economistul sef al natiei: s-ar urca la bordul vreunui iaht construit prin 1960 si care n-a avut parte de reparatii capitale pana acum? Sau fostul prefect care-a prins vreun picior de-al lui Zeus ca sa-l pupe: crezi ca el ar merge pe strada cu vreun telefon mobil mai jos de BlackBerry sau nu stiu ce "Navigation", editia de acum 2 saptamani? Cumparat de la buget, bineinteles!
E scumpa dom'le tehnica militara. Asa e! Dar cu banii pe toate BlackBerry-urile din Parlament se pot cumpara doua AN-2 noi-noute, nu numai unul. Cu banii doar de pe bordurile de pe Soseaua Stefan cel Mare cumparam doua tancuri! Iar cu banii de la schimbarea anuala a laptopurilor de la Parlament echipezi vreo doua batalioane de infanterie!
Capra-i raioasa, dar sta cu coada pe sus
Noi nu mai avem demult buget de 2,38% pentru Armata, dar suntem fuduli si pastram aceleasi misiuni! Cum? Reducem din tehnica, reducem din instruire! Vrem si NATO, dar vrem si contracte preferentiale pentru partid. Vrem si Armata operativa, dar fara salarii speciale. Si nici pensii. Cand ii trimitem pe militari in concediu fara plata (ca asa a spus guvernul Boc) ii trimitem doar sambata si duminica, ca "sa nu influentam procesul de instructie".
Caci, nu-i asa, geme tara de diverse cochete-blonde si bisnitari-lideri de partid cu doctorate in stiinte militare, iar noi nu avem nici macar o strategie de inzestrare coerenta si nici vreun plan mai acatarii pentru inlocuirea vechiturilor carora, pompos, le spunem "tehnica de lupta".
Cand mor cate unii, in loc sa ne uitam la ce face Armata in intregul ei, ne amintim si il injuram pe subofiterul care ne-a bagat la arest acum vreo 30 de ani ca ne-am imbatat in seara de 1 Mai.
Vrem si misiuni NATO, dar, daca s-ar putea, pe banii altora! Se lauda guvernul pe la Mons cu angajamentele luate fata de NATO, dar uita de angajamentele luate fata de propria tara si fata de propria armata.
Ca, din Armata Romana doar atata a ramas: prilej de defilari electorale si batai pe spate cand se decoreaza politicienii, unii pe altii sau se avanseaza intendentii sefi ai natiunii intre ei. In rest, mor unii, mor altii, ce mai conteaza? Stau alti 100 pe la porti sa le ia locul. Tara-i plina de patrioti! Din pacate-i plina si de politruci de generatie noua. Si de decidenti militari fara o minima coloana vertebrala!
Mortii nostri si totusi ai cui?
Cine-i de vina pentru Tuzla? Nimeni! Pentru accidentul cu rachetele iesite de vreo 15 ani din uz de la Mangalia? Nimeni! Pentru masinile de lupta ne-blindate din Afghanistan? Nimeni! Pentru alti morti, pe timp de pace, din Armata Romana? Nimeni! Vreo remuscare sau vreo demisie de onoare a cuiva pe undeva pe la varful Armatei? Nimic! Vreo remuscare de la comandantul suprem? As, nenicule! N-are nicio treaba! El are treaba cu jurnalistii in securitatea nationala, nu cu militarii!
Sunt convins ca, daca amaratii aia care-au murit nevinovati la Tuzla ar fi trait sa apuce, la 52 de ani, varsta de trecere in rezerva, probabil ca ar fi avut si ei, peste vreo 20-30 de ani, niste pensii. Speciale! Nu-i asa? Si, in mod cert, s-ar fi gasit vreun neica-nimeni in drum, vreun premier de buzunar, vreun "robotronic", care sa-i catalogheze si pe ei, ca si pe altii: "nesimtiti, sug sangele tarii, n-au contribuit, n-au platit"! Eu cred ca au platit destul. Si ei si altii.
Nu i-au omorat misiunile de scotocire din Afghanistan, nici misiunile S.A.R., nici misiunile pe mare sau pe munte, nici misiunile de transport strategic in spatiul inamic si nici operatiile de deminare din portul Constanta. I-au omorat doar indiferenta si indolenta politica, iresponsabilitatea inzestrarii si instruirii Armatei si minciuna existentei vreunui pic de onoare la varful Armatei.
Apropo, vaduvelor si copiilor fara tati de la Tuzla cu cat o sa le scadeti pensia lor "nesimtita"?
Ma inclin in fata eroilor aviatori de la Scoala de Aplicatie a Fortelor Aeriene si scafandrilor de lupta de la GNFOS (Grupul Naval Forte Operatii Speciale)!
Ovidiu Mihalache,
colaborator Ziare.com
Articol aparut pe www.ziare.com
sâmbătă, 26 iunie 2010
Sa ne amintim: Ce-am avut si ce-am pierdut
In ziua de azi e foarte greu sa privesti in jurul tau si sa gasesti un model, o persoana cu asa prestanta morala care sa imprime alaturi de altii ca el societatii un pol de orientare catre o comunitate civilizata si prin urmare educata.
Suntem o natiune cu eroi tacuti, cu exemple de demnitate ce nu ies in atentia mass media, care este mai ocupata cu difuzarea interviurilor si minciunilor politicienilor corupti si promoveaza non-valorile pentru audienta unei populatii deja saturate.
Istoria noastra contine personalitati istorice pe care orice roman le cunoaste inca de mic de la scoala, din familie sau pur si simplu din media, dar care pana si ele pica din ce in ce mai mult in desuet de parca ar fi niste vestigii ale epocilor apuse.
Continua ignoranta reuseste incet, incet sa despice din amintirea colectiva generatiile de oamenii care cu fiecare fibra a firii lor au trait pentru tara noastra. Sunt oameni a caror dedicatie a ramas consemnata in amintirea contemporanilor, dar aceasta a fost redusa la tacere in timp, deoarece nu servea anumitor interese ideologice. Nu reprezentau un model la acea vreme din motive evidente, dar ar trebui sa ii amintim acum.
Alexandru Serbanescu, aviator
Un exemplu este cel al capitanului aviator Alexandru Serbanescu, as al aviatiei romane in cel de-al Doilea Razboi Mondial, avand de-a lungul carierei sale militare 47 de victorii aeriene, al doilea ca numar dupa Constantin Cantacuzino.
Printre ispravile sale se numara lupte pe frontul de la Stalingrad, unde alaturi de Grupul 7 Vanatoare a fost incercuit la un moment dat de trupele sovietice, iar acesta a coordonat trupele romanesti intr-o pozitie defensiva astfel incat avioanele puteau sa atace tancurile sovietice ce inaintau, fapt unic in razboi!
Au rezistat si a doua zi au evacuat aerodromul pe care se aflau si au ajuns in siguranta in Morozovskaya, la cativa kilometri departare. In urma unei batalii deasupra limanului Molotnoe in Crimeea, rusii anuntasera distrugerea Grupului 7 Vanatoare dupa ce avioanele pilotate de Alexandru Serbanescu, Liviu Muresan, Constantin Nicoara si Romeo Neacsu sunt avariate sau doborate.
Serbanescu a reusit sa isi duca totusi avionul avariat pana la baza Diviziei 4 Vanatori de Munte si se spune ca, drept raspuns, a zburat pana la un aerodrom rus si a trimis o invitatie aviatorilor rusi in a isi verifica mai bine propriile afirmatii. Cu o alta ocazie a luptat singur impotriva a 11 avioane IAK reusind sa doboare unul dintre ele.
Faptele lui de arme au dus la o apreciere foarte mare din partea comandamentului roman, dar si din partea celui german. Dar a iesit in evidenta nu numai cu acestea, ci si cu un caracter ce insufla colegilor sai incredere si demnitate, o atitudine zeflemitoare in fata mortii nu de multe ori fiind angajat in lupte fara sorti de izbanda. Facea toate acestea pentru ca stia ce e la mijloc, a facut o alegere, a ales sa ii apere pe cei de langa el, cei ce nu au putut riposta impotriva nedreptatilor, premisa de la care a plecat fiecare soldat roman care a trecut raul Prut.
El era foarte cunoscut si indragit de omul de rand tocmai datorita curajului pe care il manifesta si cei ce l-au cunoscut au avut numai cuvinte de lauda la adresa lui.
"Nu inteleg ..."
Din pacate, toate aceste ispravi au luat sfarsit in 1944 cand era la comanda Grupului 9 Vanatoare si primise ordin de evitare a luptelor din cauza recentelor raiduri aliate masive. Serbanescu se opune deciziei superiorilor sai si declara " ...nu inteleg ca un inamic, oricat de mare si puternic ar fi, sa intre in tara mea ca-n sat fara caini si s-o pustieasca. Nu se va putea spune ca in Romania nu a iesit niciun roman in fata americanilor, chiar daca pierdem batalia".
Pe data de 18 august se angajeaza in ultima lui lupta. Depasit numeric si atacat de patru avioane P-51 Mustang este doborat si este in final gasit langa Rusavat de colegul lui Ion Dobran.
A fost inmormantat la data de 22 august 1944, iar contemporanii sai au perceput-o ca o pierdere grea, iar dupa razboi, toate faptele sale au fost omise desigur de noua conducere comunista. De-a lungul carierei a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazu, Steaua Romaniei si chiar si cu celebra Cruce de Fier.
Se spune din ce in ce mai mult ca noi nu avem istorie, ca a fost subjugata diverselor interese politice, iar diferiti pseudoistorici comunisti continua otravirea istoriei noastre sub acest paravan, iar noua generatie nu simte o apropiere pentru adevarata istorie a romanilor.
In mod oficial, inca nu s-au descoperit cine au fost teroristii care au tras in populatie la Revolutie si nu s-au pedepsit toti vinovatii pentru mineriade, fostii tortionari ai regimului scapa nepedepsiti, in timp ce oamenii pierd sensul trecutului saturati de minciuni. A-ti cunoaste trecutul cel adevarat contribuie la dezvoltarea sanatoasa a mentalitatii unui popor si asta duce in mod natural la comemorarea eroilor care au luptat pentru tara lor si la un respect inalienabil pentru ei.
Americanii au Memorialul Veteranilor din Vietnam pe care sunt inscrise numele tuturor celor 50.000 de soldati cazuti la datorie in acel razboi, Memorialul Veteranilor Razboiului din Coreea sau Memorialul National al Celui de-al Doilea Razboi Mondial, cat si alte sute de fundatii dedicate pentru a onora amintirea soldatilor ce s-au distins de-a lungul timpului.
Iar noi ce avem pentru acesti eroi? Cateva monumente nefrecventate a caror semnificatie scapa omului care trece pe langa ele si mentiuni rare in media, dar sa nu uitam palma peste fata data adevaratilor revolutionari din 1989 in fata fostului Comitet Central.
Asa cum oameni exceptionali precum Alexandru Serbanescu sunt dati uitarii, ne distantam de ceea ce inseamna demnitatea si onoarea poporului nostru. De aceea, trebuie sa ne readucem aminte de eroii tarii nostre si de istoria adevarata si sa cultivam memoria lor asa cum se cuvine.
Laurentiu Dologa,
colaborator Ziare.com
Articol preluat de pe ziare.com
duminică, 20 iunie 2010
Opinii: Armata, Politia si Politica. In Romania !
Mult timp, militarii si politistii s-au privit, unii pe altii, cu reticenta, ba chiar cu ostilitate. Acum s-au trezit in acceasi barca, sub acelasi stigmat: toti sunt niste nesimtiti. Cel putin asa-i catalogheaza, din punct de vedere financiar, mereu, premierul nostru de buzunar!
Uniforma nu-i o "fitza" de-a militarilor si politistilor (asa cum ar crede niste domnisoare doritoare de europarlamentare!). Ea nu-i croita ca sa le ofere acestora un plus de "look" in fata populatiei. Uniforma, le ofera acestora obligatia de a avea onoare si de a fi "mai cinstiti" decat noi. Chiar daca, trist, nu se intampla intotdeauna asa!
De aceea, ei tind sa se considere o casta. Si, uneori au dreptate. Practic, sunt unicii depozitari ai fortei brute. Bineinteles, spre diferenta de militarii Armatei, politistii au ingrata sarcina de a folosi, uneori, forta, impotriva celor de langa ei. Din punctul asta de vedere, macar militarii sunt linistiti: forta lor va fi indreptata intotdeuna catre altii, nu catre "ai lor".
Sacul si petecul
Privind cu jind la sacul cel nou si proaspat burdusit al altor "garnizoane" ce capuseaza bugetul guvernului Romaniei, purtatorului de uniforma nu-i ramane decat sa-si aminteasca, cu o nostalgie patriotica, vremurile de-acum vreo 10 ani. Eheeii...vremuri in care, cu priviri languroase, declarativ iubitoare si vorbe mestesugit-sforaitoare, batuti camaradereste pe spate, erau indemnati "sa faca totul" pentru ca tarisoara asta sa intre in marea familie euro-atlantica, sa fim, in sfarsit, si "noi", demni de respect si admiratie.
Pe atunci, naivii "boacteri" nu stiau ca pronumele personal "noi" inseamna altceva decat invatasera ei la scoala militara. Crescuti si educati intr-un glob de sticla mata, in care noroiul politic nu putea penetra, credulii in uniforma n-au inteles ca "noi" inseamna, de fapt, "EI". Pentru "EI", pentru altii avea sa fie facuta, in mod dureros, integrarea. Cu preturi, uneori uriase, cariere si destine distruse: capitani si plutonieri trecuti cu forta in rezerva, brigazi, regimente si garnizoane desfiintate, colonei si adjutanti trimisi acasa cu o pensie mai mica decat o poseta ministeriala. Intr-adevar, pensii mari, nesimtite. La fel de nesimtite ca si pretul posetei.
Integrarea asta, care cica s-a terminat n-a fost facuta pentru tara. Ci pentru aia care au si-acuma tupeul de a trata Armata ca pe SRL-ul lor din coltul strazii. Pentru aia care-nvart contracte de milioane de euro, pentru beizadelele craiovene pe care seful de post nu are voie sa le verifice si pentru care unii politisti isi pierd si painea. Pentru aia care nu mai stiu cum sa mai vanda inca o data si inca o data acelasi metru de autostrada. Pentru aia care tranziteaza lejer prin vami trenuri intregi de tigari de contrabanda pe care politistul nu are voie sa le vada.
Pentru niste comandanti supremi care-si imbraca odraslele de fitze in uniforma Armatei Romane pentru a da bine in campania pentru europarlamentare. Pentru aia care plescaie libidinos a bucurie sordida la fiecare contract de achizitie publica obtinut pentru cumatrul soacrei care nici nu stie ca-i patroana de firma de marmura. Pentru aia care considera Politia doar un apendice al carierei lor politice. Tot pentru aia care-si aloca cate 1000 de litri de benzina pentru masina de serviciu care-o duce pe soacra la piata in timp ce sectoristul pune bani din buzunar ca sa mai umple rezervorul Loganului cu girofar.
Ii vine sa si rada politistului cand i se cere, in teleconferinte, sa taie "raul de la radacina", sa lupte cu "evaziunea", sa prinda infractorii, sa apere legea. Pai, gandeste el, n-ar trebui sa inceapa cu parlamentarul judetului? Sau cu primarul? Sau cu secretarul de stat?
Astuilalt, militarului, ii vine sa rada cand ii vede vorbind despre teatre de operatii, despre inzestrarea Armatei, despre operatii sub egida ONU sau NATO, scuturi antiracheta sau despre patriotism si despre apararea tarii. In cazul asta, n-ar trebui sa mai angajeze si profesionisti la minister? Nu numai membri de partid?
Cica sa lupte Politia cu Mafia? Sau cu criminalitatea transfrontaliera? Cu ce? Cu burtile goale si cu infractorii cu imunitate in Parlament? Sau astia, militarii, sa reprezinte cu succes Romania, in NATO? Cu ce? Cu veniturile reduse cu 25% si cu anatema de "nesimtit" deasupra capului?
Adevarul e ca, mare trebuie sa fie nesimtirea militarilor si politistilor care mai cer si-acuma salarii si pensii! Ce, adica o decoratie si-o coroana de flori la mormant nu le-ajunge? Ca si-asa a decretat anul trecut premierul ca militarii si politistii sunt niste nesimtiti. Ca au bani prea multi si ca stau degeaba pe "munculita" tarii.
Nesimtirea, bisnita si statalitatea
"Intotdeauna cand doresti sa ataci statalitatea, primul pas il reprezinta distrugerea corpului militarilor, inclusiv prin anihilarea acestuia din punct de vedere financiar. (Razvan Belciugeanu - Precedente cu recalcularea pensiilor militare)"
Gretoasa clasa politica avem daca strategiile de aparare se fac, direct la Palatul Victoria de catre niste adolescenti imberbi si legile de ordine publica se voteaza in Parlament de fosti bisnitari de cartier iar bugetele se stabilesc in functie de marimea bustului ministresei. Asa ca sa nu mai acuze tanarul si neexperimentatul nostru premier pe purtatorii de uniforma: astia nu sunt nesimtiti. Sa va fie rusine ca-i umiliti in asa hal!
Pe de alta parte, domnule premier, poate ar fi bine ca la Ministerul de Interne si la M.ApN. sa se instituie principiul rotatiei trimestriale: un trimestru punem secretar de stat o blonda guvernamentala...un trimestru o bruneta prezidentiala, alt trimestru vreo tanara castigatoare de Miss Cluj-Napoca...si tot asa mai departe. Poate ca asa ochiul comandantului suprem se va indrepta, in sfarsit dragastos, si asupra "uniformelor". Unde mai pui ca si "uniformele" vor capata, in sfarsit, acea demodata demnitate de care ducea lipsa, cel putin in ochii politicienilor. O demnitate pofticioasa insa...de asta data.
Cine e nesimtit?
Ovidiu Mihalache,
colaborator Ziare.com
Articol aparut pe ziare.com
Mult timp, militarii si politistii s-au privit, unii pe altii, cu reticenta, ba chiar cu ostilitate. Acum s-au trezit in acceasi barca, sub acelasi stigmat: toti sunt niste nesimtiti. Cel putin asa-i catalogheaza, din punct de vedere financiar, mereu, premierul nostru de buzunar!
Uniforma nu-i o "fitza" de-a militarilor si politistilor (asa cum ar crede niste domnisoare doritoare de europarlamentare!). Ea nu-i croita ca sa le ofere acestora un plus de "look" in fata populatiei. Uniforma, le ofera acestora obligatia de a avea onoare si de a fi "mai cinstiti" decat noi. Chiar daca, trist, nu se intampla intotdeauna asa!
De aceea, ei tind sa se considere o casta. Si, uneori au dreptate. Practic, sunt unicii depozitari ai fortei brute. Bineinteles, spre diferenta de militarii Armatei, politistii au ingrata sarcina de a folosi, uneori, forta, impotriva celor de langa ei. Din punctul asta de vedere, macar militarii sunt linistiti: forta lor va fi indreptata intotdeuna catre altii, nu catre "ai lor".
Sacul si petecul
Privind cu jind la sacul cel nou si proaspat burdusit al altor "garnizoane" ce capuseaza bugetul guvernului Romaniei, purtatorului de uniforma nu-i ramane decat sa-si aminteasca, cu o nostalgie patriotica, vremurile de-acum vreo 10 ani. Eheeii...vremuri in care, cu priviri languroase, declarativ iubitoare si vorbe mestesugit-sforaitoare, batuti camaradereste pe spate, erau indemnati "sa faca totul" pentru ca tarisoara asta sa intre in marea familie euro-atlantica, sa fim, in sfarsit, si "noi", demni de respect si admiratie.
Pe atunci, naivii "boacteri" nu stiau ca pronumele personal "noi" inseamna altceva decat invatasera ei la scoala militara. Crescuti si educati intr-un glob de sticla mata, in care noroiul politic nu putea penetra, credulii in uniforma n-au inteles ca "noi" inseamna, de fapt, "EI". Pentru "EI", pentru altii avea sa fie facuta, in mod dureros, integrarea. Cu preturi, uneori uriase, cariere si destine distruse: capitani si plutonieri trecuti cu forta in rezerva, brigazi, regimente si garnizoane desfiintate, colonei si adjutanti trimisi acasa cu o pensie mai mica decat o poseta ministeriala. Intr-adevar, pensii mari, nesimtite. La fel de nesimtite ca si pretul posetei.
Integrarea asta, care cica s-a terminat n-a fost facuta pentru tara. Ci pentru aia care au si-acuma tupeul de a trata Armata ca pe SRL-ul lor din coltul strazii. Pentru aia care-nvart contracte de milioane de euro, pentru beizadelele craiovene pe care seful de post nu are voie sa le verifice si pentru care unii politisti isi pierd si painea. Pentru aia care nu mai stiu cum sa mai vanda inca o data si inca o data acelasi metru de autostrada. Pentru aia care tranziteaza lejer prin vami trenuri intregi de tigari de contrabanda pe care politistul nu are voie sa le vada.
Pentru niste comandanti supremi care-si imbraca odraslele de fitze in uniforma Armatei Romane pentru a da bine in campania pentru europarlamentare. Pentru aia care plescaie libidinos a bucurie sordida la fiecare contract de achizitie publica obtinut pentru cumatrul soacrei care nici nu stie ca-i patroana de firma de marmura. Pentru aia care considera Politia doar un apendice al carierei lor politice. Tot pentru aia care-si aloca cate 1000 de litri de benzina pentru masina de serviciu care-o duce pe soacra la piata in timp ce sectoristul pune bani din buzunar ca sa mai umple rezervorul Loganului cu girofar.
Ii vine sa si rada politistului cand i se cere, in teleconferinte, sa taie "raul de la radacina", sa lupte cu "evaziunea", sa prinda infractorii, sa apere legea. Pai, gandeste el, n-ar trebui sa inceapa cu parlamentarul judetului? Sau cu primarul? Sau cu secretarul de stat?
Astuilalt, militarului, ii vine sa rada cand ii vede vorbind despre teatre de operatii, despre inzestrarea Armatei, despre operatii sub egida ONU sau NATO, scuturi antiracheta sau despre patriotism si despre apararea tarii. In cazul asta, n-ar trebui sa mai angajeze si profesionisti la minister? Nu numai membri de partid?
Cica sa lupte Politia cu Mafia? Sau cu criminalitatea transfrontaliera? Cu ce? Cu burtile goale si cu infractorii cu imunitate in Parlament? Sau astia, militarii, sa reprezinte cu succes Romania, in NATO? Cu ce? Cu veniturile reduse cu 25% si cu anatema de "nesimtit" deasupra capului?
Adevarul e ca, mare trebuie sa fie nesimtirea militarilor si politistilor care mai cer si-acuma salarii si pensii! Ce, adica o decoratie si-o coroana de flori la mormant nu le-ajunge? Ca si-asa a decretat anul trecut premierul ca militarii si politistii sunt niste nesimtiti. Ca au bani prea multi si ca stau degeaba pe "munculita" tarii.
Nesimtirea, bisnita si statalitatea
"Intotdeauna cand doresti sa ataci statalitatea, primul pas il reprezinta distrugerea corpului militarilor, inclusiv prin anihilarea acestuia din punct de vedere financiar. (Razvan Belciugeanu - Precedente cu recalcularea pensiilor militare)"
Gretoasa clasa politica avem daca strategiile de aparare se fac, direct la Palatul Victoria de catre niste adolescenti imberbi si legile de ordine publica se voteaza in Parlament de fosti bisnitari de cartier iar bugetele se stabilesc in functie de marimea bustului ministresei. Asa ca sa nu mai acuze tanarul si neexperimentatul nostru premier pe purtatorii de uniforma: astia nu sunt nesimtiti. Sa va fie rusine ca-i umiliti in asa hal!
Pe de alta parte, domnule premier, poate ar fi bine ca la Ministerul de Interne si la M.ApN. sa se instituie principiul rotatiei trimestriale: un trimestru punem secretar de stat o blonda guvernamentala...un trimestru o bruneta prezidentiala, alt trimestru vreo tanara castigatoare de Miss Cluj-Napoca...si tot asa mai departe. Poate ca asa ochiul comandantului suprem se va indrepta, in sfarsit dragastos, si asupra "uniformelor". Unde mai pui ca si "uniformele" vor capata, in sfarsit, acea demodata demnitate de care ducea lipsa, cel putin in ochii politicienilor. O demnitate pofticioasa insa...de asta data.
Cine e nesimtit?
Ovidiu Mihalache,
colaborator Ziare.com
Articol aparut pe ziare.com
miercuri, 9 iunie 2010
Trageti CLOPOTELE-N DUNGA !
Motto:”Omul nu poate trai fara doua lucruri: fara aer si fara istorie” Lucian BLAGA
Trageti clopotele-n dunga!
“Daca productia tarii ar fi fost aceea pe care o asigura toate binecuvantarile cerului acestui pamant, daca ar fi stransi in chingi spre munca toti fiii acestei tari in loc de a fi necontenit ispititi catre castiguri necinstite prin politica… fara indoiala ca productia acestei tari ne-ar fi pus in alta situatie economica decat aceea in care ne gasim si imprumuturile erau privite cu alti ochii…Dar oricate imprumuturi veti face, atata vreme cat nu-si iese natiunea din marasmul ei, atata vreme cat nu ne incordam puterile pentru a face sa rodeasca acest pamant, vom merge din rau in mai rau, din discreditul de azi intr-unul mai mare“ a spus-o cea mai stralucita minte pe care a dat-o acest neam-Nicolae Iorga; nu credeti ca se potriveste?!
De 20 de ani alergam, nu mai mergem normal, iar in alergarea noastra, am lasat deoparte forma legiuita a vietii in comun, care tindea sa infraneze pornirile si instinctele primitive, constatand cu indignare ca orizontul este departe iar prapastia la cativa metri; Traim intr-o lipsa totala de raspundere, intr-o goana nebuna catre inavutire, rezultatul!?
Tara este intr-o situatie extrema» in situatii extreme trebuiesc luate masuri extreme „Dar! te intrebi!! cine sa ia masuri? daca nu Voi! alesii nostri! chiar nu cunoasteti ce presupune o criza, care de fapt este morala, sociala si economica? Ce v-a oprit sa luati masuri!? Cine v-a oprit!?
Se prabuseste Tara !!! si noi avem timp de “povesti, orgolii, minciuni…”, treziti-va pana nu este prea tarziu!
Cine este de vina?! o sa constate istoria, acum faceti ce trebuie !
Incercam sa intelegem jocul politic», sa va intelegem motivele pentru care luati anumite masuri, dar cu aceeasi intelegere va somam sa luati masuri urgente. Chiar nu avem specialisti? au fugit toti din tara?!
Consultati inteligenta acestei tari si nu toti neavenitii; ce face Academia Romana?! a plecat si ea? sau voi nesocotiti, tot ce este mai bun in tara!?
De la vladica pana la opinca trebuie sa ne facem datoria in momente grele.Nu stiti? lasati pe altii, pana nu este tarziu.
Ce-i care s-au imbogatit in aceasta tara au datoria morala sa se adune alaturi de ce-i pe umerii carora s-au ajuns. Guvern!: folositi-va de parghiile puterii, puneti Legea in dreptul ei, altfel pierim! puneti institutele statului sa-si faca datoria pentru care sunt platite.
Multi dintre noi suntem robii fanatici a unei credinte sau iluzii intelectuale, rezultat al propagandei abile a partidelor politice.
Aceste tulburari de ordin moral si spiritual sunt cele mai periculoase, degenerand inevitabil la stari conflictuale; asta asteptati!?
Ce urmaresc aceste partide!? Puterea! putere, cu care se obisnuiesc si nu mai pot s-o lase!
Constiinta primejdiei comune ar trebui sa ne trezeasca la realitate, lasand deoparte neintelegerile, egoismul si patimile de partid. Nu mai avem timp de experiente! Trebuie sa restabilim o ordinea fireasca, pana nu ne scufundam in valurile barbariei.
Lordul Palmerston spunea unui ambasador al Angliei in Franta “Sire, nu uita!: Anglia nu are nici prieteni si nici dusmani permanenti, are interesul tarii permanent”
Interesul vostru care este!?
Treziti-va compatrioti!
Trageti clopotele-n dunga!
Tara este in primejdie!!! dusmanii stau la panda!
Autor: D.Iepure
Articol aparut in cotidianul " MAGAZIN SALAJEAN ", 26.05.2010
Trageti clopotele-n dunga!
“Daca productia tarii ar fi fost aceea pe care o asigura toate binecuvantarile cerului acestui pamant, daca ar fi stransi in chingi spre munca toti fiii acestei tari in loc de a fi necontenit ispititi catre castiguri necinstite prin politica… fara indoiala ca productia acestei tari ne-ar fi pus in alta situatie economica decat aceea in care ne gasim si imprumuturile erau privite cu alti ochii…Dar oricate imprumuturi veti face, atata vreme cat nu-si iese natiunea din marasmul ei, atata vreme cat nu ne incordam puterile pentru a face sa rodeasca acest pamant, vom merge din rau in mai rau, din discreditul de azi intr-unul mai mare“ a spus-o cea mai stralucita minte pe care a dat-o acest neam-Nicolae Iorga; nu credeti ca se potriveste?!
De 20 de ani alergam, nu mai mergem normal, iar in alergarea noastra, am lasat deoparte forma legiuita a vietii in comun, care tindea sa infraneze pornirile si instinctele primitive, constatand cu indignare ca orizontul este departe iar prapastia la cativa metri; Traim intr-o lipsa totala de raspundere, intr-o goana nebuna catre inavutire, rezultatul!?
Tara este intr-o situatie extrema» in situatii extreme trebuiesc luate masuri extreme „Dar! te intrebi!! cine sa ia masuri? daca nu Voi! alesii nostri! chiar nu cunoasteti ce presupune o criza, care de fapt este morala, sociala si economica? Ce v-a oprit sa luati masuri!? Cine v-a oprit!?
Se prabuseste Tara !!! si noi avem timp de “povesti, orgolii, minciuni…”, treziti-va pana nu este prea tarziu!
Cine este de vina?! o sa constate istoria, acum faceti ce trebuie !
Incercam sa intelegem jocul politic», sa va intelegem motivele pentru care luati anumite masuri, dar cu aceeasi intelegere va somam sa luati masuri urgente. Chiar nu avem specialisti? au fugit toti din tara?!
Consultati inteligenta acestei tari si nu toti neavenitii; ce face Academia Romana?! a plecat si ea? sau voi nesocotiti, tot ce este mai bun in tara!?
De la vladica pana la opinca trebuie sa ne facem datoria in momente grele.Nu stiti? lasati pe altii, pana nu este tarziu.
Ce-i care s-au imbogatit in aceasta tara au datoria morala sa se adune alaturi de ce-i pe umerii carora s-au ajuns. Guvern!: folositi-va de parghiile puterii, puneti Legea in dreptul ei, altfel pierim! puneti institutele statului sa-si faca datoria pentru care sunt platite.
Multi dintre noi suntem robii fanatici a unei credinte sau iluzii intelectuale, rezultat al propagandei abile a partidelor politice.
Aceste tulburari de ordin moral si spiritual sunt cele mai periculoase, degenerand inevitabil la stari conflictuale; asta asteptati!?
Ce urmaresc aceste partide!? Puterea! putere, cu care se obisnuiesc si nu mai pot s-o lase!
Constiinta primejdiei comune ar trebui sa ne trezeasca la realitate, lasand deoparte neintelegerile, egoismul si patimile de partid. Nu mai avem timp de experiente! Trebuie sa restabilim o ordinea fireasca, pana nu ne scufundam in valurile barbariei.
Lordul Palmerston spunea unui ambasador al Angliei in Franta “Sire, nu uita!: Anglia nu are nici prieteni si nici dusmani permanenti, are interesul tarii permanent”
Interesul vostru care este!?
Treziti-va compatrioti!
Trageti clopotele-n dunga!
Tara este in primejdie!!! dusmanii stau la panda!
Autor: D.Iepure
Articol aparut in cotidianul " MAGAZIN SALAJEAN ", 26.05.2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
