Dreptul la informare

Incepe sa fie tot mai frustrant. Cand auzeai adesea cate un proaspat bisnitar, intre timp realizat ca prosper om de afaceri impartasind cumetrilor experienta ca "cine detine informatiile are lumea la picioare", intelegeai cu totul altceva decat astazi: or fi existand la dispozitia lor agentii specializate, buletine de informatii economice, studii rare si scumpe, site-uri pe Internet. Sfanta naivitate!

De-abia anii trecuti am priceput dictonul: cine detine informatiile, care se vand ca orice marfa, face rost si de mijloace. Si iata cum: cativa politicieni "clarvazatori" pun la cale o stratagema de scoatere din domeniul public a catorva zeci de hectare in vederea cica a reconstituirii dreptului de proprietate, iar informatia a ajuns la cine "trebuia". Nu se stie daca a costat ceva si cat. Fostii proprietari habar n-aveau ce se intampla cu pamanturile lor din mosi-stramosi, insa noii misiti deja le tranzactionau prin notariate.

Vazand asemenea mistuitoare dorinta de reparare (sanchi!) a unor grave prejudicii ale trecutului comunist, cu toata opozitia unora care tuna si fulgera impotriva ciocoilor, a mosierilor si a imbogatitilor peste noapte, guvernele semneaza "pe coltul mesei" ordonante, transformand dintr-un foc in milionari pe posesorii de informatii.

Parca trasa la indigo, a aparut acum trei ani si vanzarea la Bursa a actiunilor unor firme cu pretul diminuat de 5 ori intre orele cutare. Peste cateva zile, aveau sa valoreze de zece ori pe atat. In concluzie, numai posesorii de informatii au dat iama in pricajitul nostru stat, ca intr-un sat fara vornic.

Intotdeauna au castigat "ai nostri". Inventariind tunurile date in vileag de presa ultimilor 20 de ani, ai dimensiunea unui jaf de jaf national fara seaman in istoria umanitatii. Elementul comun, informatiile. Din ecuatie au rezultat averi uriase, acum greu de justificat. Desi nu le cere nimeni socoteala.

Astfel de informatii ne-au costat bani buni de prea multe ori dupa '90: cei ce "anticipau" cursul evenimentelor au furluat valuta din banci, bagandu-le in faliment pe cand inflatia ne ardea cu 300%, in timp ce noua ni se spunea sa mizam pe leu pana la moarte. Am fost patrioti, suntem faliti.

Altii au "aflat" ca pot lua credite oricat de mari fara a pati nimic nereturnandu-le. Bancile publice au ajuns oale si ulcele, ei, investitori strategici. Ba chiar multora li s-a "aratat" ca-si pot "insusi" orice mareata ctitorie ceausista pe cioara din par.

Dupa ce au lins mierea, s-au stramutat calare pe ditai haznaua cu galbeni in paradisuri fiscale offshore, viloaiele de neam prost romanesc impanzind intregul mapamond. Prinde orbul, scoate-i ochii. Cei multi si fara informatie bat in dramba, insa ce-a mancat lupul ...

Telenovela capitalismului carpatin

Cu astfel de "cumetrii" a debutat telenovela de succes scontat a capitalismului carpatin, ca apoi sa cedeze uzufructul urmasilor sai pana la adanci batraneti, dupa deviza hoteasca "mana pe bani si ochii la usa!". E incredibil cum un intreg sistem juridic, numit "constitutional" cica, nu a putut baga la racoare in 20 de ani decat gainari, iar un Parlament intreg de alesi tot unul si unul nu a gasit inca legea care sa puna capat samavolniciilor! Guvernantii, nici atat. Semn ca altele sunt durerile lor.

Elementul comun al tuturor acestor pradaciuni il reprezinta pe de o parte directionarea precisa a informatiei spre cei "interesati", sutii numesc metoda "pontoarsa", iar pe de alta, blocarea accesului public la informatie, cu alte cuvinte lipsa transparentei, delicte grave legate de drepturile omului, chiar daca aproape nu exista document legislativ care sa nu le statueze, de la Constitutie pana la ultimul regulament.

Ati mai vazut dumneavoastra asemenea "banalitati" abordate in spatiul public? Ne e rusine sa le mai amintim ca si cum am dispune pe bune de toate drepturile din lume, de la libertati pana la siguranta persoanei. Chita lotrilor!

Daca pana mai ieri eram mintiti cu fereala, mai departe informatia va fi "croita" mult mai soft & cinic pentru a umple buzunarele cui trebuie, iar noi ne vom cumpara cu placere posibilitatea de a fi inselati, prostiti la lumina zilei. Cu tot cu justitiari.

Pana a se incumeta cineva sa ia de coarne, nu de coada, taurul informatiilor aducatoare de averi, sa mai spunem o data "Asta e. Ce sa-i faci!", sa fluieram a paguba aria mioritei fataliste, bocind ce s-a dus pe apa sambetei. Cor mut.


Articol scris de PETRU TOMEGEA, redactor, preluat de pe ziare.com