Criza profunda pe care o traverseaza Armata in ceea ce priveste dotarea trupelor cu echipamente si tehnica performante s-a reflectat, in 2010, in numarul mare de victime pe care le-a inregistrat, nu mai putin de 25 de militari murind si alti 26 fiind raniti, cei mai multi pierzandu-si viata in tara.
Desi se bucura de cea mai mare incredere in randul romanilor, dupa Biserica, Armata romana nu a reusit nici in acest an sa atraga prea mult atentia politicienilor in ceea ce priveste gasirea resurselor necesare pentru achizitiile majore de echipamente si tehnica.
Sustinerea oamenilor politici pentru Armata s-a aratat mai mult la nivelul discursului public si in discutiile purtate cu inalti oficiali straini si mai putin in ceea ce priveste gasirea solutiilor concrete pentru rezolvarea problemelor existente la nivelul dotarilor.
Nu de putine ori militarii romani au fost declarati "cei mai buni ambasadori ai Romaniei peste hotare", in acest sens ministrul Apararii, Gabriel Oprea, spunand, la sfarsitul primului an de mandat in fruntea institutiei, ca a fost "deosebit de mandru atunci cand oameni importanti ai lumii au elogiat profesionalismul militarilor nostri - vicepresedintele american Joe Biden, Secretarul General al NATO, Anders Fogh Rasmussen, comandantul ISAF din Afganistan, generalul David Petraeus, si multi altii".
Tot un motiv de mandrie pentru oamenii politici este si faptul ca Romania a devenit un furnizor activ de securitate si un aliat de nadejde al NATO in toate zonele de conflict unde a participat cu trupe.
Anul 2010 a scos, insa, brutal la suprafata realitatea faptului ca precaritatea echipamentelor si tehnicii folosite nu poate fi compensata la infinit cu profesionalism si devotament din partea militarilor romani. Astfel, bilantul victimelor din randurile Armatei romane este unul ingrijorator, unul dintre cele mai sumbre din instoria recenta a institutiei, nu mai putin de 25 de militari murind si alti 26 fiind raniti in timpul executarii unor misiuni.
In tara, lupta militarilor nu se da cu vreun inamic, ci cu echipamentele si tehnica de lupta depasite
Teoretic, meseria armelor este periculoasa prin natura ei, militarii fiind antrenati pentru a participa la eventuale conflicte unde isi asuma riscul inclusiv de a-si piede viata, insa, practic, anul 2010 a supus atentiei publice o situatie paradoxala. Astfel, 19 dintre cei 25 de militari care au cazut la datorie in acest an si 18 dintre cei 26 de raniti au fost inregistrati in tara si nu pe campurile de lupta din Afganistan.
Luna iunie a deschis sarabanda tragediilor din Armata romana, cand sapte militari de la UM 02109 Mangalia-Divizionul Rachete navale au fost raniti, fiind stropiti cu acid, in timpul manipularii combustibilului destinat alimentarii rachetelor. Ministerul Apararii Nationale a precizeazat ca accidentul de munca a avut loc in timp ce militarii participau la un antrenament de pregatire a unei rachete de exercitiu, care consta in executarea unor manevre pentru transfer de combustibil, dintr-un rezervor special, in racheta.
Luna iulie a adus cea mai mare catastrofa aviatica din istoria Fortelor Aeriene Romane, cand un avion de transport AN 2, cu 14 militari la bord, s-a prabusit in apropiere de pista Aerodromului Tuzla din judetul Constanta. Urmarea accidentului : 12 morti (patru din Fortele Aeriene si opt din Fortele Navale) si doi raniti. Militarii urmau sa execute un antrenament de parasutare. Printre cei decedati se afla si comandantul Scolii de Aplicatie a Fortelor Aeriene de la Boboc, din judetul Buzau, comandorul Nicolae Jianu. Ancheta procurorilor a stabilit ca avionul s-a prabusit din cauza unor defectiuni tehnice (cedari de material) care nu puteau fi prevazute.
In aceeasi luna, un elicopter de transport CH 53, apartinand armatei israeliene, care participa la exercitiul comun romano-israelian Blue Sky 2010, s-a prabusit in judetul Brasov. La bordul aeronavei se aflau sase militari israelieni si un ofiter roman - capitanul Stefan Claudiu Dragnea. Toti acestia si-au pierdut viata. Accidentul a fost atribuit unei erori de pilotaj.
Alte victime ale anului 2010
La sfarsitul lunii octombrie, in poligonul de la Cincu din judetul Brasov a murit sergentul Gavril Nicorici. Subofiterul era mecanic conductor de tanc si participa la un exercitiu militar. Nicorici a fost lovit in cap de un proiectil de manevra si a murit, ulterior, la spital.
O zi mai tarziu, pe 1 noiembrie, un avion MiG 21 Lancer, cu dubla comanda, s-a prabusit in apropierea comunei Calarasi din judetul Cluj. Aeronava participa la un exercitiu mixt romano-american. La bord se aflau doi piloti cu mare experienta - capitan-comandorul Laurentiu Chirita si locotenent-comandorul Sorin Avram. Ambii ofiteri si-au pierdut viata.
Tot in luna noiembrie, pe timpul desfasurarii unui exercitiu tactic cu trageri de lupta, in poligonul Cincu, trei militari din Batalionul 26 Infanterie "Neagoe Basarab" sunt ucisi si alti trei sunt raniti. Accidentul a fost cauzat de explozia unui proiectil in teava unui aruncator de 120 de milimetri.
Pe lista victimelor din tara ale Armatei Romane in anul 2010 pot fi trecuti si alti sase militari care au fost raniti, in luna iulie, cand un autocamion militar DAC-665 T, care se afla in misiune de interventie pentru consolidarea digului din localitatea Sivita, din judetul Galati, s-a rasturnat. In autocamion se aflau 12 militari din Batalionul 284 Tancuri, care lucrau la consolidarea digului, cu saci de nisip, pe malul raului Prut.
De asemenea, doi militari din Batalionul 495 Infanterie din Bucuresti si-au pierdut viata si alti doi au fost raniti intr-un accident rutier produs pe 17 octombrie in dreptul localitatii Stalpu, din judetul Giurgiu.
Tragediile din acest an s-au incheiat pe 10 decembrie, cand caporalul Cristian Cuzmin, de 22 de ani, angajat ca electrician pe vedeta maritima Venus, este gasit spanzurat in bucataria de la bordul navei.
Bilantul teatrelor de operatiuni
Suplimentarea trupelor din Afganistan nu a evitat pierderea, in continuare, de vieti omenesti de catre Armata romana
Situatia din Afganistan a cunoscut evolutii semnificative si in anul 2010, reprezentand una dintre preocuparile centrale ale Romaniei in ceea ce priveste misiunile desfasurate peste hotare.
In acest sens, Romania s-a raliat viziunii generale a NATO si a anuntat, prin vocea presedintelui Traian Basescu, dupa o sedinta CSAT din ianuarie, ca va suplimenta numarul militarilor din Afganistan, fiind gata sa puna la dispozitia Aliantei inca 600 de soldati, astfel incat numarul maxim al acestora sa ajunga in 2010 la 1.798.
De altfel, efectivele trupelor romanesti in Afganistan au crescut constant, nevoia suplimentarii numarului militarilor simtindu-se in conditiile in care insurgenta talibana s-a acutizat pe parcusul ultimilor ani. Astfel, in urma summitului NATO de la Bucuresti din aprilie 2008, contributia romaneasca s-a dublat, ajungand la inceputul anului 2010 la mai mult de 1.000 de militari.
La sfarsitul anului, in cele doua misiuni din regiune, ISAF si Enduring Freedom, erau angrenati 1.664 de militari romani, conform evidentei postate pe site-ul Statului Major General.
Odata cu suplimentarea numarului militarilor, romanii au preluat in Afganistan, pe langa misiunile clasice de lupta, si sarcini ce tin de instruirea si consilierea fortelor afgane, precum si o participare mai sustinuta la procesul de reconstructie.
Totusi, asumarea responsabilitatii de catre fortele romanesti pentru intreaga regiune Qalat, "punctul fierbinte" al insurgentei talibane din Afganistan, a atras dupa sine si pierderi de vieti omenesti.
Astfel, in acest an, sase militari romani au murit si alti opt au fost raniti. In luna februarie, Florin Badiceanu a murit in timpul unei misiuni de patrulare pe autostrada Kandahar-Kabul, pe 12 mai si-a pierdut viata sergentul major Valerica Leu, pe 23 iunie, Dan Ciobotaru si Paul Caracuda au murit, dupa ce masina in care se aflau a fost atacata cu un dispozitiv exploziv improvizat actionat de la distanta, iar pe 1 octombrie, sergentul major Marius Florin Sfeches si soldatul Cristian-Petru Filip au cazut la datorie, in timpul executarii unei misiuni in Afganistan, in urma unui atac cu un dispozitiv exploziv improvizat asupra vehiculului HUMVEE in care se aflau acestia.
De altfel, 17 militari romani au murit in total si alti 55 au fost raniti in Afganistan, de la inceputul misiunii romanesti, in anul 2003, potrivit statisticii intocmite de Ministerul Apararii Nationale (MApN).
Tehnica precara, principala problema a militarilor
Tehnica precara, depasita cu care militarii romani sunt nevoiti sa isi desfasoare activitatea in Afganistan, pare a fi si de aceasta data una dintre principalele cauze care a dus la pierderi in randul trupelor romanesti.
La inceputul anului, MApN mai avea doar trei transportoare Piranha in Afganistan, alte trei fiind blocate de peste cinci luni in tara dupa ce au fost trimise inapoi din cauza unor probleme la sistemul de armament. "La sfarsitul lunii octombrie 2009, 3 transportoare blindate Piranha III C din lotul numarul 1-aflate in garantie- au fost aduse in tara, din teatrul de operatii din Afganistan, pentru remedierea unor probleme tehnice si implementarea unui pachet de masuri tehnice corective la sistemul de armament, in baza unui amendament prevazut in contractul de achizitie", se arata intr-un raspuns al MApN, remis la solicitarea NewsIn.
Ajutorul pentru imbunatatirea dotarilor a venit in 2010 de la americani, cand militarii romani au receptionat primele opt vehicule blindate rezistente la mine si protejate impotriva ambuscadelor (MRAP), care fac parte dintr-un lot de 60 de masini oferite de SUA. Masinile au intrat in dotarea Batalioanelor 811 Manevra "Dragonii Transilvani" si 812 Manevra "Soimii Carpatilor" dislocate in Provincia Zabul.
Mijloacele blindate au ajuns la militarii romani in baza unei solicitari adresata secretarului de stat american al apararii, Robert Gates, de catre ministrul apararii nationale Gabriel Oprea. De altfel, in timpul vizitei pe care a facut-o in martie in Afganistan, presedintele Traian Basescu a cerut partii americane sa suplimenteze numarul de masini de lupta acordate gratuit trupelor romanesti, avand in vedere tocmai cresterea numarului de soldati romani dislocati in regiune.
Buget suplimentat
In ceea ce priveste cheltuielile necesare sustinerii trupelor dislocate in Afganistan, MApN a primit in 2010 o suplimentare bugetara de peste 210 milioane de lei special cu aceasta destinatie.
Militarii romani s-au bucurat in 2010 de o atentie deosebita din partea presedintelui Traian Basescu, care a facut doua vizite intempestive in acest teatru de operatiuni. Prima a fost facuta la inceputul lunii martie, cu ocazia Martisorului, iar a doua pe 30 noiembrie, in preajma Zilei Nationale. De altfel, seful statului are obiceiul de a vizita trupele romane prezente in teatrele de operatiuni in preajma marilor sarbatori nationale sau religioase.
Presedintele Basescu nu a putut, insa, sa le transmita militarilor si o data concreta cu privire la retragerea trupelor din Afganistan. La inceputul anului, ministrul de Externe, Teodor Baconschi, declara ca trupele romane vor ramane in Afganistan, cu acordul autoritatilor de la Kabul, atat cat va fi necesar, pana la indeplinirea misiunii.
Ulterior, la Summitul de la Lisabona, liderii celor 28 de state membre NATO si presedintele afgan Hamid Karzai au sustinut strategia de transfer a responsabilitatii pentru lupta impotriva talibanilor catre fortele afgane, pana la sfarsitul anului 2014.
Sursa: NewsIn
IN REST, LA MULTI ANI ACTUALILOR SI FOSTILOR MILITARI ROMANI !!!!
joi, 30 decembrie 2010
miercuri, 17 noiembrie 2010
CE AVEM DE CÂŞTIGAT DESFIINŢÂNDU-NE ARMATA?
România a fost o ţară cu o armată puternică. Şi respectată. Numai cine nu vrea, sau esta rău intenţionat, nu recunoaşte că puternică este o armată cu 325.000 de militari într-o ţară de mărime medie care fabrică aproape tot ceea ce are nevoie pe plan militar. De la avioane şi tancuri, la armament de infanterie şi muniţie.
Ni s-a impus să o desfiinţăm. Prin „recomandări” mai mult sau mai puţin imperative. Prin condiţionări privind accesul la NATO. Prin multe alte presiuni. Politice, economice ori de altă natură.
Spun „desfiinţare”, nu fiindcă aş fi nostalgic ori răuvoitor. Ci pentru că, dacă din ceva rămâne mai puţin de un sfert, este ca şi cum nu ar mai fi. Şi, trebuie să recunoaştem, aşa s-a întâmplat cu armata română.
Ni s-a spus, şi noi am crezut, că intrând într-o alianţă puternică nu mai avem nevoie de „atâta” armată.
Apoi s-a susţinut, şi noi ne-am însuşit, că economia noastră nu-şi permite susţinerea unei armate „atât” de numeroase. Ar fi un efort inutil, iar banii bugetului ar trebui utilizaţi pentru dezvoltarea economiei în loc să hrănească soldaţii.
S-a ridicat problema, pe care am agreat-o, că nu-i necesar să mai fabricăm avioane, tancuri, transportoare blindate, tunuri şi mitraliere. Ne-am irosi inutil fondurile. Ar fi mai ieftin, la dimensiunile ţării noastre, să cumpărăm. Fiindcă sunt deja suficienţi fabricanţi de tradiţie în Europa ori peste ocean. Nu-i putem concura. Mai mult, în acest mod vom deveni complet compatibili cu membrii Alianţei.
Ascultători, creduli, închipuindu-ne că toţi cei care ne dau sfaturi ne vor şi binele, am trecut la fapte. Am aruncat în nesiguranţa unei câinoase tranziţii circa 250.000 de militari, distrugându-le viitorul. Am dat la fier vechi zeci de uzine, unele echipate la cele mai înalte standarde. Fără să punem nimic în loc. Am împins în şomaj sute de mii de specialişti de înaltă clasă, îngroşând masa asistaţilor social. Am distrus cu frenezie o tradiţie naţională şi un specific imposibil de recuperat vreodată.
Luaţi de val, am ajuns până acolo încât, la un moment dat, am renunţat până şi la denumirea de „armată naţională”. Adică, am zis noi, fiind parte a unei Alianţe atât de importante, armata şi-ar fi pierdut firescul caracterul naţional. Şi am insulta Alianţa dacă am continua a ne denumi armata cu sintagma „armată naţională”. Acum avem, doar, şi alte obligaţii… Noroc că ne-am revenit!
Ca recompensă, am fost admişi în Alianţă.
Dar repede am constatat că nu mai avem bani nici pentru „mica armată”. Că banii, care ar fi trebuit să rezulte din saltul de la mare la mic, nu există. Nici în economie, nici în bunăstarea populaţiei. Nicăieri.
Nu mai avem nici industrie de armament. A trebuit să cumpărăm. Tehnică veche, depăşită tehnologic şi scumpă. Lucru vechi la preţ de nou. Ce aruncă alţii! Nici pentru asta nu mai avem bani…
Da, o să spună artizanii acestei metamorfoze, dar am câştigat securitate.
Oare? Ca să ne dăm seama cum stăm, să ascultăm un neimplicat. E vorba de reputatul analist George Friedman, fondatorul agenţiei independente Stratfor. La data de 16.11.2010, într-un interviu acordat jurnalistei Anne-Marie Blăjan, domnul G.F. afirma:” UE şi NATO nu asigură României securitatea la care se gândea când a vrut să adere, de aceea România trebuie să îşi intărească suveranitatea, să aibă propria politică, bazată pe urmărirea intereselor naţionale.”
S-ar părea că nu am prea câştigat securitate. Dar poate domnul Friedman nu s-a exprimat foarte clar. Să vedem ce mai spune: „ Ca sa fii o natiune suverana e nevoie sa ai controlul asupra suveranitatii, a viitorului tau national, a puterii militare si economice pe care o ai. Romanii – si nu numai ei – si-au spus ca, daca sunt membri ai UE si NATO aceste organizatii vor avea grija de ea si ea va fi libera sa se ocupe de alte lucruri. Si cred ca asta e problema: pentru ca eu nu cred ca UE are grija de voi, in mod cert nu cred ca NATO o face, ca v-ar proteja daca s-ar intampla ceva. Traiti intr-o parte foarte periculoasa a lumii in care oricand se poate intampla ceva. Si trebuie sa va dezvoltati institutiile suveranitatii, dar asta se face greu, este scump si nu e tocmai confortabil. In aceasta faza se afla Romania.”
Ba mai mult, domnul G.F. afirmă că Europa, angajată în Alianţă, nu are suficientă forţă militară şi nici interes prea mare pentru a interveni în cazul în care Romînia va avea nevoie. Citez: ” Dar nucleul NATO si nucleul UE sunt diferite, al UE e format din Franta si Germania, in NATO nu ele sunt nucleul. Si Franta si Germania nu sunt capabile sa va vina in ajutor. Deci este o asimetrie intre politica voastra de aparare si politica economica. Este foarte clar ca in apararea voastra, daca Rusia si-a schimba pozitia sau s-ar intampla ceva in Moldova, germanii nu ar putea veni in ajutor, nici francezii si nici nu se pune problema daca ar vrea sau nu.”
Şi într-un final, întrebat ce i-ar trebui României pentru a se afirma ca un actor important şi cu o identitate proprie pe scena internaţională, domnul Friedman spune ceva surprinzător pentru cei care au demolat armata noastră naţională. Pentru cei care astăzi se străduiesc din răsputeri să desfiinţeze însăşi meseria de militar.
Să-l ascultăm pe domnul Friedman:” Un alt lucru pe care trebuie sa il aiba este o armata. Nu esti ascultat cu atentie in lumea asta daca nu ai o armata. Veti zice ca e costisitoare. Iar eu va voi spune sa va uitati la secolul trecut: 5% din PIB ar fi o suma colosala, dar ce ati fi platit sa evitati rusii si germanii. Daca voi credeti ca nu mai exista amenintari si nu vor mai exista, atunci sunteti intr-o pozitie foarte rationala. Pe de alta parte, trebuie sa va ganditi ca in aceasta parte de lume nu a fost un secol fara vreo tragedie. Si in aceste conditii 5% nu inseamna atat de mult.”
Şi americanul domn George Friedman continuă, privintor la ajutorul la care trebuie să ne aşteptăm: „ Sunt doua chestiuni: nu poti ajuta o tara care se prabuseste intr-o saptamana. Si in al doilea rand, in aceasta lume nimeni nu ajuta o tara care nu se poate ajuta singura. Ideea ca germanii vor trimite tinerii sa lupte si sa moara in interesul Romaniei nu e rationala. Poti argumenta ca Rusia nu va fi agresiva, poate ca nu va fi, dar in trecut, de fiecare data cand o tara est-europeana a pariat ca o alta nu va fi agresiva, a pierdut.
Daca iti construiesti apararea si nu sunt agresivi, ai irosit ceva bani. daca iti construiesti apararea si de aceea nu sunt agresivi, nu vei sti niciodata. Dar daca iti construiesti apararea si vor veni, atunci aliantele inseamna ceva. Nimeni nu isi va trimite copiii sa va apere. Am doi copii in armata americana: fiica mea a fost in Irak, timp de 25 de luni, fiul meu este in aviatie. Ei nu vin aici sa apere romanii.”
Teribil de sincer. Extraordinar de adevărat ceea ce spune. Dar, din păcate, noi nu avem conducători capabili să asculte. În stare să înveţe, să înţeleagă şi să gândească în interesul adevărat al naţiunii. Pentru ei, o spun cu mâhnire, interesul naţional nu depăşeşte perimetrul interesului de partid. Iar acesta este circumscris doar interesului material strict personal şi imediat realizabil.
preluare de pe http://teopal.com/?p=582
Ni s-a impus să o desfiinţăm. Prin „recomandări” mai mult sau mai puţin imperative. Prin condiţionări privind accesul la NATO. Prin multe alte presiuni. Politice, economice ori de altă natură.
Spun „desfiinţare”, nu fiindcă aş fi nostalgic ori răuvoitor. Ci pentru că, dacă din ceva rămâne mai puţin de un sfert, este ca şi cum nu ar mai fi. Şi, trebuie să recunoaştem, aşa s-a întâmplat cu armata română.
Ni s-a spus, şi noi am crezut, că intrând într-o alianţă puternică nu mai avem nevoie de „atâta” armată.
Apoi s-a susţinut, şi noi ne-am însuşit, că economia noastră nu-şi permite susţinerea unei armate „atât” de numeroase. Ar fi un efort inutil, iar banii bugetului ar trebui utilizaţi pentru dezvoltarea economiei în loc să hrănească soldaţii.
S-a ridicat problema, pe care am agreat-o, că nu-i necesar să mai fabricăm avioane, tancuri, transportoare blindate, tunuri şi mitraliere. Ne-am irosi inutil fondurile. Ar fi mai ieftin, la dimensiunile ţării noastre, să cumpărăm. Fiindcă sunt deja suficienţi fabricanţi de tradiţie în Europa ori peste ocean. Nu-i putem concura. Mai mult, în acest mod vom deveni complet compatibili cu membrii Alianţei.
Ascultători, creduli, închipuindu-ne că toţi cei care ne dau sfaturi ne vor şi binele, am trecut la fapte. Am aruncat în nesiguranţa unei câinoase tranziţii circa 250.000 de militari, distrugându-le viitorul. Am dat la fier vechi zeci de uzine, unele echipate la cele mai înalte standarde. Fără să punem nimic în loc. Am împins în şomaj sute de mii de specialişti de înaltă clasă, îngroşând masa asistaţilor social. Am distrus cu frenezie o tradiţie naţională şi un specific imposibil de recuperat vreodată.
Luaţi de val, am ajuns până acolo încât, la un moment dat, am renunţat până şi la denumirea de „armată naţională”. Adică, am zis noi, fiind parte a unei Alianţe atât de importante, armata şi-ar fi pierdut firescul caracterul naţional. Şi am insulta Alianţa dacă am continua a ne denumi armata cu sintagma „armată naţională”. Acum avem, doar, şi alte obligaţii… Noroc că ne-am revenit!
Ca recompensă, am fost admişi în Alianţă.
Dar repede am constatat că nu mai avem bani nici pentru „mica armată”. Că banii, care ar fi trebuit să rezulte din saltul de la mare la mic, nu există. Nici în economie, nici în bunăstarea populaţiei. Nicăieri.
Nu mai avem nici industrie de armament. A trebuit să cumpărăm. Tehnică veche, depăşită tehnologic şi scumpă. Lucru vechi la preţ de nou. Ce aruncă alţii! Nici pentru asta nu mai avem bani…
Da, o să spună artizanii acestei metamorfoze, dar am câştigat securitate.
Oare? Ca să ne dăm seama cum stăm, să ascultăm un neimplicat. E vorba de reputatul analist George Friedman, fondatorul agenţiei independente Stratfor. La data de 16.11.2010, într-un interviu acordat jurnalistei Anne-Marie Blăjan, domnul G.F. afirma:” UE şi NATO nu asigură României securitatea la care se gândea când a vrut să adere, de aceea România trebuie să îşi intărească suveranitatea, să aibă propria politică, bazată pe urmărirea intereselor naţionale.”
S-ar părea că nu am prea câştigat securitate. Dar poate domnul Friedman nu s-a exprimat foarte clar. Să vedem ce mai spune: „ Ca sa fii o natiune suverana e nevoie sa ai controlul asupra suveranitatii, a viitorului tau national, a puterii militare si economice pe care o ai. Romanii – si nu numai ei – si-au spus ca, daca sunt membri ai UE si NATO aceste organizatii vor avea grija de ea si ea va fi libera sa se ocupe de alte lucruri. Si cred ca asta e problema: pentru ca eu nu cred ca UE are grija de voi, in mod cert nu cred ca NATO o face, ca v-ar proteja daca s-ar intampla ceva. Traiti intr-o parte foarte periculoasa a lumii in care oricand se poate intampla ceva. Si trebuie sa va dezvoltati institutiile suveranitatii, dar asta se face greu, este scump si nu e tocmai confortabil. In aceasta faza se afla Romania.”
Ba mai mult, domnul G.F. afirmă că Europa, angajată în Alianţă, nu are suficientă forţă militară şi nici interes prea mare pentru a interveni în cazul în care Romînia va avea nevoie. Citez: ” Dar nucleul NATO si nucleul UE sunt diferite, al UE e format din Franta si Germania, in NATO nu ele sunt nucleul. Si Franta si Germania nu sunt capabile sa va vina in ajutor. Deci este o asimetrie intre politica voastra de aparare si politica economica. Este foarte clar ca in apararea voastra, daca Rusia si-a schimba pozitia sau s-ar intampla ceva in Moldova, germanii nu ar putea veni in ajutor, nici francezii si nici nu se pune problema daca ar vrea sau nu.”
Şi într-un final, întrebat ce i-ar trebui României pentru a se afirma ca un actor important şi cu o identitate proprie pe scena internaţională, domnul Friedman spune ceva surprinzător pentru cei care au demolat armata noastră naţională. Pentru cei care astăzi se străduiesc din răsputeri să desfiinţeze însăşi meseria de militar.
Să-l ascultăm pe domnul Friedman:” Un alt lucru pe care trebuie sa il aiba este o armata. Nu esti ascultat cu atentie in lumea asta daca nu ai o armata. Veti zice ca e costisitoare. Iar eu va voi spune sa va uitati la secolul trecut: 5% din PIB ar fi o suma colosala, dar ce ati fi platit sa evitati rusii si germanii. Daca voi credeti ca nu mai exista amenintari si nu vor mai exista, atunci sunteti intr-o pozitie foarte rationala. Pe de alta parte, trebuie sa va ganditi ca in aceasta parte de lume nu a fost un secol fara vreo tragedie. Si in aceste conditii 5% nu inseamna atat de mult.”
Şi americanul domn George Friedman continuă, privintor la ajutorul la care trebuie să ne aşteptăm: „ Sunt doua chestiuni: nu poti ajuta o tara care se prabuseste intr-o saptamana. Si in al doilea rand, in aceasta lume nimeni nu ajuta o tara care nu se poate ajuta singura. Ideea ca germanii vor trimite tinerii sa lupte si sa moara in interesul Romaniei nu e rationala. Poti argumenta ca Rusia nu va fi agresiva, poate ca nu va fi, dar in trecut, de fiecare data cand o tara est-europeana a pariat ca o alta nu va fi agresiva, a pierdut.
Daca iti construiesti apararea si nu sunt agresivi, ai irosit ceva bani. daca iti construiesti apararea si de aceea nu sunt agresivi, nu vei sti niciodata. Dar daca iti construiesti apararea si vor veni, atunci aliantele inseamna ceva. Nimeni nu isi va trimite copiii sa va apere. Am doi copii in armata americana: fiica mea a fost in Irak, timp de 25 de luni, fiul meu este in aviatie. Ei nu vin aici sa apere romanii.”
Teribil de sincer. Extraordinar de adevărat ceea ce spune. Dar, din păcate, noi nu avem conducători capabili să asculte. În stare să înveţe, să înţeleagă şi să gândească în interesul adevărat al naţiunii. Pentru ei, o spun cu mâhnire, interesul naţional nu depăşeşte perimetrul interesului de partid. Iar acesta este circumscris doar interesului material strict personal şi imediat realizabil.
preluare de pe http://teopal.com/?p=582
joi, 28 octombrie 2010
SCMD Filiala Zalau sustine revendicarile profesorilor salajeni
Aproximativ 150 de dascăli sălăjeni, membri ai Ligii Sindicatelor Libere din Invăţămant Sălaj şi-au strigat nemulţumirile ieri, timp de aproape 45 de minute, incepand cu ora 13,00, pe platoul din faţa Instituţiei Prefectului Sălaj. S-au alăturat dascălilor, pentru a-i susţine, şi o delegatie a Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate Sălaj (SCMD) condusa de col ( r ) Chichisan Ioan, presedintele filialei.
duminică, 24 octombrie 2010
GÂNDURI DE ZIUA ARMATEI
Au trecut 66 de ani de atunci. O viaţă de om. Să ne întoarcem în octombrie 1944. Şi să citim cuvintele Ordinului de Zi nr. 392 bis din 29.10.1944, semnat de comandantul Armatei 4, generalul de corp de armată Gheorghe Avramescu:
(…)”Zdrobit de focul năpraznic al artileriei şi de necontenitele voastre asalturi, inamicul a fost gonit din Ardealul scump.
Prin ploi, prin noroaie şi drumuri desfundate, zi şi noapte aţi luptat cu un duşman dârz şi hotărât şi l-aţi învins.
Azi, când avangărzile trec pe pământ străin, pentru înfrângerea definitivă a duşmanului, gândul meu se îndreaptă către voi, cu dragoste şi admiraţie pentru faptele voastre de arme. Peste veacuri veţi fi slăviţi, voi ofiţeri şi ostaşi care aţi eliberat Ardealul.
Pe cei care au căzut la datorie îi vor preamări urmaşii şi numele lor va fi scris în cartea de aur a neamului” (…)
Pentru eliberarea a 43.492 Kmp au fost ucişi, răniţi sau daţi dispăruţi 49.744 militari. O jertfă imensă. Câte un mormânt, câte o viaţă pierdută pentru fiecare kilometru patrat!
Ce frumos gândea generalul Avramescu! Era convins că, atâta vreme cât vor mai trăi, cei care au luptat acolo pentru reîntregirea ţării, supravieţuitorii, vor fi “slăviţi”.
De unde să ştie el că după trecerea a mai puţin de 66 de ani vor veni la conducerea ţării, întregite atunci, cei care îi vor umili şi condamna la foame pe acei eroi! Şi ca o ironie a sorţii, între cei care îşi bat joc astăzi de eroii acelor zile sunt la loc înalt, plini de demnităţi, unii născuţi şi crescuţi în Ardealul pentru care soldaţii aceia s-au sacrificat. Sacrificiu fără de care ei, demnitarii de azi, ar fi rămas probabil simpli cosaşi ai unui sat uitat de lume, într-o ţară străină.
De unde să ştie generalul, atunci, că cei spre care gândul său se îndrepta cu recunoştinţă, vor cunoaşte peste numai 66 de ani blamul acelui stat întregit prin lupta lor? Că vor fi alungaţi cu înjurii din inima poporului, vor fi declaraţi profitori oneroşi iar veniturile lor, indemnizaţia de veteran şi pensia (de subzistenţă), vor fi declarate neconstituţionale, drepturi necuvenite, pe care oricare guvern le poate retrage pe motiv de criză ori lipsă de bani.
De unde ar fi putut cunoşte comandantul Armatei a 4-a, eliberatoarea Ardealului, că peste 66 de ani armata română va fi condamnată la oprobiu public, cu soldele înjumătăţite, cu eroii uitaţi, cu tradiţiile terfelite, cu ordinele şi medaliile nerecunoscute oficial, cu gradele şi demnităţile unei vieţi de militar înecate în marea salariului mediu brut pe economie? Cu veteranii înjosiţi pentru vina de a supravieţui. Cu ultimele zile ce le mai au de trăit, chinuite.
Ziua Armatei Române. Anul 2010. Pentru prima dată în istoria sa de 51 de ani (stabilită ca atare la 01.10.1959), sărbătoarea lor va fi umbrită de demonstraţii de protest ale militarilor în rezervă şi în retragere, ale veteranilor capabili încă de protest, aduşi la disperare.
Ei spun că nu se mai poate suporta nedreptatea, umilinţa şi ruşinea. Şi protestează împotriva unui stat ostil. Împotriva unor guvernanţi care urăsc armata şi nu-i mai recunosc drepturile câştigate prin sacrificiu. De Ziua Armatei, ei, bătrânii Armatei, veteranii, în loc să se bucure, în loc să fie “slăviţi”, în loc să fie recompensaţi şi preţuiţi de conducătorii de azi, sunt aduşi în situaţia de a-şi striga durerea. Pretutindeni. Inclusiv în oraşul simbol, Carei.
Câţi vor fi în stradă? Unul, o sută, o mie, mai mulţi? Nu numărul lor este important. Important este gestul. Pe care eu nu l-am mai întâlnit în istoria, cunoscută de mine, a acestui popor. A acestei armate!
El, gestul, rupe în mod dureros pe slujitorii sub jurământ ai naţiei de crezul lor. Distruge iremediabil încrederea care ar trebui să existe între soldat şi statul pentru care merge la moarte.
Este, poate, ilustrarea vie a minciunii în care trăim, a duplicităţii unor guvernanţi. Pentru că, în timp ce ei, cu o pioşenie falsă, rostind cuvinte mari, vor depune flori la mormintele eroilor căzuţi, alături, eroii rămaşi în viaţă îşi plâng zilele. Aduşi în situaţia de a protesta şi având un venit lunar adus sub valoarea fiecăreia din coroanele imense de flori. Flori alături de care politicienii se lasă pozaţi şi filmaţi pentru a dovedi naţiunii că respectă armata şi jertfa soldaţilor ei.
De alfel, soarta generalului Gh. Avramescu confirmă tragic că recunoştinţa este un fruct rar. Luptător în ambele războaie mondiale, comandant strălucit, cu o adâncă dragoste de ţară şi respect faţă de soldatul simplu, generalul Avramescu a dispărut, pur şi simplu, de la comandamentul Armatei a 40-a sovietice în ziua de 2 martie 1945. Şi nimeni nu l-a mai văzut în viaţă. A doua zi, soţia şi fiica sa au fost arestate şi deportate în Siberia. Pe drum, fiica, Felicia, s-a sinucis. Soţia a stat deportată 11 ani.
Arestat din ordinal mareşalului Malinovski şi executat imediat, generalul Avramescu a fost îngropat într-un cimitir din Budapesta. Departe de pământul ţării. Un mormânt aproape anonim, năpădit de buruieni, aşa cum l-am văzut cu cincisprezece ani în urmă… Osemintele i-au fost aduse în ţară la 23 octombrie 2000, după mai mult de o jumătate de secol de uitare şi îngropate, cu înalte onoruri militare, la Cluj.
Cred că astăzi, în anul de graţie 2010, de Ziua Armatei Române, în mod simbolic, este împuşcată şi amintirea eroului, icoana generalului Avramescu. Şi, ca tragic al situaţiei, nu din voinţa sovietică. Ci din dispoziţia iresponsabilă a unor politicieni români!
Români?
Teo Palade
22 octombrie 2010
Articol preluat de pe TeoPal Blog
(…)”Zdrobit de focul năpraznic al artileriei şi de necontenitele voastre asalturi, inamicul a fost gonit din Ardealul scump.
Prin ploi, prin noroaie şi drumuri desfundate, zi şi noapte aţi luptat cu un duşman dârz şi hotărât şi l-aţi învins.
Azi, când avangărzile trec pe pământ străin, pentru înfrângerea definitivă a duşmanului, gândul meu se îndreaptă către voi, cu dragoste şi admiraţie pentru faptele voastre de arme. Peste veacuri veţi fi slăviţi, voi ofiţeri şi ostaşi care aţi eliberat Ardealul.
Pe cei care au căzut la datorie îi vor preamări urmaşii şi numele lor va fi scris în cartea de aur a neamului” (…)
Pentru eliberarea a 43.492 Kmp au fost ucişi, răniţi sau daţi dispăruţi 49.744 militari. O jertfă imensă. Câte un mormânt, câte o viaţă pierdută pentru fiecare kilometru patrat!
Ce frumos gândea generalul Avramescu! Era convins că, atâta vreme cât vor mai trăi, cei care au luptat acolo pentru reîntregirea ţării, supravieţuitorii, vor fi “slăviţi”.
De unde să ştie el că după trecerea a mai puţin de 66 de ani vor veni la conducerea ţării, întregite atunci, cei care îi vor umili şi condamna la foame pe acei eroi! Şi ca o ironie a sorţii, între cei care îşi bat joc astăzi de eroii acelor zile sunt la loc înalt, plini de demnităţi, unii născuţi şi crescuţi în Ardealul pentru care soldaţii aceia s-au sacrificat. Sacrificiu fără de care ei, demnitarii de azi, ar fi rămas probabil simpli cosaşi ai unui sat uitat de lume, într-o ţară străină.
De unde să ştie generalul, atunci, că cei spre care gândul său se îndrepta cu recunoştinţă, vor cunoaşte peste numai 66 de ani blamul acelui stat întregit prin lupta lor? Că vor fi alungaţi cu înjurii din inima poporului, vor fi declaraţi profitori oneroşi iar veniturile lor, indemnizaţia de veteran şi pensia (de subzistenţă), vor fi declarate neconstituţionale, drepturi necuvenite, pe care oricare guvern le poate retrage pe motiv de criză ori lipsă de bani.
De unde ar fi putut cunoşte comandantul Armatei a 4-a, eliberatoarea Ardealului, că peste 66 de ani armata română va fi condamnată la oprobiu public, cu soldele înjumătăţite, cu eroii uitaţi, cu tradiţiile terfelite, cu ordinele şi medaliile nerecunoscute oficial, cu gradele şi demnităţile unei vieţi de militar înecate în marea salariului mediu brut pe economie? Cu veteranii înjosiţi pentru vina de a supravieţui. Cu ultimele zile ce le mai au de trăit, chinuite.
Ziua Armatei Române. Anul 2010. Pentru prima dată în istoria sa de 51 de ani (stabilită ca atare la 01.10.1959), sărbătoarea lor va fi umbrită de demonstraţii de protest ale militarilor în rezervă şi în retragere, ale veteranilor capabili încă de protest, aduşi la disperare.
Ei spun că nu se mai poate suporta nedreptatea, umilinţa şi ruşinea. Şi protestează împotriva unui stat ostil. Împotriva unor guvernanţi care urăsc armata şi nu-i mai recunosc drepturile câştigate prin sacrificiu. De Ziua Armatei, ei, bătrânii Armatei, veteranii, în loc să se bucure, în loc să fie “slăviţi”, în loc să fie recompensaţi şi preţuiţi de conducătorii de azi, sunt aduşi în situaţia de a-şi striga durerea. Pretutindeni. Inclusiv în oraşul simbol, Carei.
Câţi vor fi în stradă? Unul, o sută, o mie, mai mulţi? Nu numărul lor este important. Important este gestul. Pe care eu nu l-am mai întâlnit în istoria, cunoscută de mine, a acestui popor. A acestei armate!
El, gestul, rupe în mod dureros pe slujitorii sub jurământ ai naţiei de crezul lor. Distruge iremediabil încrederea care ar trebui să existe între soldat şi statul pentru care merge la moarte.
Este, poate, ilustrarea vie a minciunii în care trăim, a duplicităţii unor guvernanţi. Pentru că, în timp ce ei, cu o pioşenie falsă, rostind cuvinte mari, vor depune flori la mormintele eroilor căzuţi, alături, eroii rămaşi în viaţă îşi plâng zilele. Aduşi în situaţia de a protesta şi având un venit lunar adus sub valoarea fiecăreia din coroanele imense de flori. Flori alături de care politicienii se lasă pozaţi şi filmaţi pentru a dovedi naţiunii că respectă armata şi jertfa soldaţilor ei.
De alfel, soarta generalului Gh. Avramescu confirmă tragic că recunoştinţa este un fruct rar. Luptător în ambele războaie mondiale, comandant strălucit, cu o adâncă dragoste de ţară şi respect faţă de soldatul simplu, generalul Avramescu a dispărut, pur şi simplu, de la comandamentul Armatei a 40-a sovietice în ziua de 2 martie 1945. Şi nimeni nu l-a mai văzut în viaţă. A doua zi, soţia şi fiica sa au fost arestate şi deportate în Siberia. Pe drum, fiica, Felicia, s-a sinucis. Soţia a stat deportată 11 ani.
Arestat din ordinal mareşalului Malinovski şi executat imediat, generalul Avramescu a fost îngropat într-un cimitir din Budapesta. Departe de pământul ţării. Un mormânt aproape anonim, năpădit de buruieni, aşa cum l-am văzut cu cincisprezece ani în urmă… Osemintele i-au fost aduse în ţară la 23 octombrie 2000, după mai mult de o jumătate de secol de uitare şi îngropate, cu înalte onoruri militare, la Cluj.
Cred că astăzi, în anul de graţie 2010, de Ziua Armatei Române, în mod simbolic, este împuşcată şi amintirea eroului, icoana generalului Avramescu. Şi, ca tragic al situaţiei, nu din voinţa sovietică. Ci din dispoziţia iresponsabilă a unor politicieni români!
Români?
Teo Palade
22 octombrie 2010
Articol preluat de pe TeoPal Blog
joi, 14 octombrie 2010
Opinii: Ce stiu managerii si nu stiu politicienii
Nu suntem o tara de mana a doua, dar avem intr-adevar lideri de mana a doua, sau poate chiar mai rau. E adevarat ca liderii ni-i alegem singuri, dar cand oferta este limitata, iar prezentarea candidatilor se face cu efecte de oglinzi si perdele de fum, ca intr-un spectacol de circ, e greu de crezut ca vom face alegerea potrivita.
In zilele acestea, cand problemele cele mai mari cu care se confrunta intreaga lume sunt de natura economica, poate ca ar trebui sa luam in considerare pregatirea de baza a liderilor nostri, pentru ca daca aruncam o privire in urma, vedem ca liderii din ultimii 20 de ani sunt fie fosti secretari de partid, fie universitari, fie comandanti de vas.
Nu e de mirare atunci ca s-a ajuns la o asemenea stare in economie si poate ca ar trebui ca formatiunile politice sa aduca in fata alegatorilor persoane cu altfel de pregatire si experienta si anume manageri versati si lideri cu experienta.
Nu, nu readuc acum in discutie problema tehnocratilor, pentru ca acestia sunt strict profesionisti si in majoritatea cazurilor nu au experienta de lideri, ci vorbesc despre executivi, de persoane care au lucrat sau lucreaza pentru corporatii mari, in tara sau in strainatate si care au avut succes in aceste functii, pentru ca acestia stiu si aplica metode pe care politicienii nu le cunosc si nici nu au auzit de ele vreodata.
Iata cateva considerente:
Un adevarat manager stie ca intai trebuie sa castige respectul angajatilor sai, pentru ca numai astfel va avea intreaga lor cooperare si daruire in munca.
Politicienii nostri, dintre care multi au purtat epoleti la viata lor, sau provin din familii cu epoleti, cred ca respectul li se cuvine din oficiu si nu fac nimic spre a-l dobandi.
Cand sunt criticati insa, sau poporul isi exprima nemultumirea, devin furiosi si reactioneaza violent impotriva celor ce ii vad altfel decat isi imagineaza ei ca sunt.
Managerii stiu ca recesiunile economice sunt fenomene ciclice, care apar o data la 6-7 ani iar cateodata mai des si de aceea sunt totdeauna pregatiti sa intampine asemenea situatii, chiar cand ne aflam in perioade de boom economic. Politicienii nostri au dovedit ca nu au idee de asa ceva, ba mai mult au crezut ca "criza va ocoli Romania", iar rezultatele acestei ignorante le vedem acum cu totii.
Politicienii nostri cred ca "aceasta criza este o furtuna pe care poporul trebuie sa o treaca tinand fruntea sus" si de aceea trag de timp, asteptand ca sa treaca si odata ce economia mondiala isi revine, ei cred ca o sa se indrepte si la noi lucrurile.
Managerii stiu insa ca o nu au de a face cu o furtuna care trece, ci o situatie care se poate instala pentru timp indelungat, in conditiile in care nu se iau masuri adecvate.
Ei stiu si ca economiile care ies primele din criza, vor avea cresteri mai rapide si mai mari decat celelalte, de aceea creaza planuri concrete de iesire din criza, pe care le aplica apoi in mod consecvent.
Managerii iau decizii bazate pe realitati economice si nu pe populism asa cum fac politicienii. De exemplu, daca o firma trebuie sa faca reduceri pe timp de criza, ei nu taie cu 25% salariile tuturor angajatilor, ci elimina posturile ne-esentiale si pastreaza angajatii de baza, urmand sa faca angajari din nou, atunci cand situatia se amelioreaza.
Politicienii nostri taie cu 25% atat salariile medicilor, politistilor si a altor profesii fara de care o tara nu poate functiona normal, tratandu-i pe acestia la fel ca pe hartogarii si taietorii de frunza, ceea ce creaza frustrarea celei dintai categorii si afecteaza eficienta tuturor.
Un manager stie ca trebuie sa mentina mereu un cash-flow pozitiv si evita creditul si indatorarea excesiva, care poate ruina intreaga activitate economica.
Politicienii nostri se imprumuta din toate partile pentru a acoperi gaurile create de ei insisi, distrugand astfel viitorul urmatoarelor generatii si punand in practica teoria "dupa noi potopul".
Un manager stie sa aplaneze si sa previna conflictele din cadrul companiei, care daca sunt lasate sa mocneasca si sa creasca, pot crea grave situatii interne.
Politicienii nostri nu au auzit in viata lor de "conflict management" si dimpotriva adopta pozitii dictatoriale, creeaza scandaluri, improasca cu noroi, dand nastere altor situatii disfunctionale la nivel guvernamental dar si national.
Am sa opresc aici, deocamdata, desi ar mai fi multe aspecte de prezentat, atragand totusi atentia ca exista destule persoane capabile in tara sau in diaspora, care ar putea fi recrutate de formatiunile politice sau de independenti, pentru a scoate tara din situatia dezastruoasa in care se afla si pentru evitarea prapastiei.
In acelasi sens, ar trebui ca media independenta sa participe si ea la gasirea si popularizarea a astfel de persoane si sa evite mediatizarea politicienilor circari, a vedetelor fara valoare, cu alte cuvinte sa renunte la eforturile de "a face mare pe un pitic, ce-o besica e de spuma, intr-un secol de nimic".
Asta pentru ca suntem cu totii cetateni ai acestei tari si trebuie sa ne pese de viitorul ei.
www.liviuoltean.com
Liviu Oltean
Colaborator
Articol preluat de pe ziare.com
Interesanta abordare !!!
In zilele acestea, cand problemele cele mai mari cu care se confrunta intreaga lume sunt de natura economica, poate ca ar trebui sa luam in considerare pregatirea de baza a liderilor nostri, pentru ca daca aruncam o privire in urma, vedem ca liderii din ultimii 20 de ani sunt fie fosti secretari de partid, fie universitari, fie comandanti de vas.
Nu e de mirare atunci ca s-a ajuns la o asemenea stare in economie si poate ca ar trebui ca formatiunile politice sa aduca in fata alegatorilor persoane cu altfel de pregatire si experienta si anume manageri versati si lideri cu experienta.
Nu, nu readuc acum in discutie problema tehnocratilor, pentru ca acestia sunt strict profesionisti si in majoritatea cazurilor nu au experienta de lideri, ci vorbesc despre executivi, de persoane care au lucrat sau lucreaza pentru corporatii mari, in tara sau in strainatate si care au avut succes in aceste functii, pentru ca acestia stiu si aplica metode pe care politicienii nu le cunosc si nici nu au auzit de ele vreodata.
Iata cateva considerente:
Un adevarat manager stie ca intai trebuie sa castige respectul angajatilor sai, pentru ca numai astfel va avea intreaga lor cooperare si daruire in munca.
Politicienii nostri, dintre care multi au purtat epoleti la viata lor, sau provin din familii cu epoleti, cred ca respectul li se cuvine din oficiu si nu fac nimic spre a-l dobandi.
Cand sunt criticati insa, sau poporul isi exprima nemultumirea, devin furiosi si reactioneaza violent impotriva celor ce ii vad altfel decat isi imagineaza ei ca sunt.
Managerii stiu ca recesiunile economice sunt fenomene ciclice, care apar o data la 6-7 ani iar cateodata mai des si de aceea sunt totdeauna pregatiti sa intampine asemenea situatii, chiar cand ne aflam in perioade de boom economic. Politicienii nostri au dovedit ca nu au idee de asa ceva, ba mai mult au crezut ca "criza va ocoli Romania", iar rezultatele acestei ignorante le vedem acum cu totii.
Politicienii nostri cred ca "aceasta criza este o furtuna pe care poporul trebuie sa o treaca tinand fruntea sus" si de aceea trag de timp, asteptand ca sa treaca si odata ce economia mondiala isi revine, ei cred ca o sa se indrepte si la noi lucrurile.
Managerii stiu insa ca o nu au de a face cu o furtuna care trece, ci o situatie care se poate instala pentru timp indelungat, in conditiile in care nu se iau masuri adecvate.
Ei stiu si ca economiile care ies primele din criza, vor avea cresteri mai rapide si mai mari decat celelalte, de aceea creaza planuri concrete de iesire din criza, pe care le aplica apoi in mod consecvent.
Managerii iau decizii bazate pe realitati economice si nu pe populism asa cum fac politicienii. De exemplu, daca o firma trebuie sa faca reduceri pe timp de criza, ei nu taie cu 25% salariile tuturor angajatilor, ci elimina posturile ne-esentiale si pastreaza angajatii de baza, urmand sa faca angajari din nou, atunci cand situatia se amelioreaza.
Politicienii nostri taie cu 25% atat salariile medicilor, politistilor si a altor profesii fara de care o tara nu poate functiona normal, tratandu-i pe acestia la fel ca pe hartogarii si taietorii de frunza, ceea ce creaza frustrarea celei dintai categorii si afecteaza eficienta tuturor.
Un manager stie ca trebuie sa mentina mereu un cash-flow pozitiv si evita creditul si indatorarea excesiva, care poate ruina intreaga activitate economica.
Politicienii nostri se imprumuta din toate partile pentru a acoperi gaurile create de ei insisi, distrugand astfel viitorul urmatoarelor generatii si punand in practica teoria "dupa noi potopul".
Un manager stie sa aplaneze si sa previna conflictele din cadrul companiei, care daca sunt lasate sa mocneasca si sa creasca, pot crea grave situatii interne.
Politicienii nostri nu au auzit in viata lor de "conflict management" si dimpotriva adopta pozitii dictatoriale, creeaza scandaluri, improasca cu noroi, dand nastere altor situatii disfunctionale la nivel guvernamental dar si national.
Am sa opresc aici, deocamdata, desi ar mai fi multe aspecte de prezentat, atragand totusi atentia ca exista destule persoane capabile in tara sau in diaspora, care ar putea fi recrutate de formatiunile politice sau de independenti, pentru a scoate tara din situatia dezastruoasa in care se afla si pentru evitarea prapastiei.
In acelasi sens, ar trebui ca media independenta sa participe si ea la gasirea si popularizarea a astfel de persoane si sa evite mediatizarea politicienilor circari, a vedetelor fara valoare, cu alte cuvinte sa renunte la eforturile de "a face mare pe un pitic, ce-o besica e de spuma, intr-un secol de nimic".
Asta pentru ca suntem cu totii cetateni ai acestei tari si trebuie sa ne pese de viitorul ei.
www.liviuoltean.com
Liviu Oltean
Colaborator
Articol preluat de pe ziare.com
Interesanta abordare !!!
luni, 11 octombrie 2010
vineri, 24 septembrie 2010
STIRE PUR SI SIMPLU
In judetul Salaj pe "surse" se pare ca dintr-un total de aproximativ 650 de pensionari militari , au depus cerere de recalculare pana acum numai in jur de 100 + 2 pana ieri.
Recomadam D-lui Oprea sa invete tabla impartirii !!!!!!
Ce-ar fi daca fiecare filiala din tara ar da publicitatii pe paginile proprii numarul real de cereri de recalculare. Sa vedem si noi cine minte ?
P.S. Felicitari POLITISTILOR CA STIU SA AIBA COLOANA VERTEBRALA .
Intai sa-mi satur copiii
Eram copii acasa, la parinti si, din cate-mi amintesc, inca niciunul nu mergeam la scoala. Mancam, dormeam si ne jucam. Asta era tot ce faceam pe atunci.
In sambata aceea, "sambata mortilor" - zi de pomana pentru morti, mama s-a trezit de dimineata, ca de obicei, si ne-a pregatit noua mancarea si niste farfurii cu orez cu lapte ca sa dea de pomana cum se obisnuieste la noi, la ortodocsi.
Nu tin minte toate amanuntele, eram si eu doar un copil, chiar daca eram cea mai mare din trei copii ai parintilor nostri.
Oricum, mama a lipsit vreo cateva minute, timp in care noi, copiii, am "descoperit" in cealalta camera a casutei in care locuiam pe atunci, castroanele acelea cu orez cu lapte si, pana sa vina mama, am mancat tot orezul, am ras farfuriile.
Din intamplarea aceasta, mama a inteles ca noi nu ne saturasem la masa de dimineata, ca ce ne-a dat nu a fost suficient si toata viata, mai ales atunci cand se punea problema sa dea ceva de pomana, spunea: "Intai sa-mi satur copiii."
Citesc in presa ca Doamna Elena Udrea, ministru la MDRT a mers joi la Chisinau in Republica Moldova pentru a semna un Protocol aditional la imprumutul nerambursabil de 100 de milioane de euro pe care Romania il acorda Basarabiei.
Imprumut nerambursabil adica donatie, pomana sau cum? Din ce dam noi altora? Din ce se imprumuta statul ca sa fie bani de pensii si salarii?
Tara e flamanda, copiii nostri sunt nehraniti, copiii nostri abandoneaza scoala pentru ca sunt prea saraci sa-si permita asa un lux, mor oameni tineri si batrani cu zile pentru ca nu bani de medicamente, iarna vine peste sinistrati in acelasi timp, asa cum vine peste toata tara.
Disperarea e mare, nevoile sunt multe si cei care ne conduc fac acte de caritate cu banii cu care s-ar putea face ceva pentru romani.
Ce-ar trebui oare sa se mai intample pentru ca cei care ne conduc sa inteleaga adevarata stare a romanilor, sa inteleaga ca au datoria ca "Intai sa-mi satur copiii".
Silvia Holotiuc, Colaborator
Preluare www.ziare.com
Recomadam D-lui Oprea sa invete tabla impartirii !!!!!!
Ce-ar fi daca fiecare filiala din tara ar da publicitatii pe paginile proprii numarul real de cereri de recalculare. Sa vedem si noi cine minte ?
P.S. Felicitari POLITISTILOR CA STIU SA AIBA COLOANA VERTEBRALA .
Intai sa-mi satur copiii
Eram copii acasa, la parinti si, din cate-mi amintesc, inca niciunul nu mergeam la scoala. Mancam, dormeam si ne jucam. Asta era tot ce faceam pe atunci.
In sambata aceea, "sambata mortilor" - zi de pomana pentru morti, mama s-a trezit de dimineata, ca de obicei, si ne-a pregatit noua mancarea si niste farfurii cu orez cu lapte ca sa dea de pomana cum se obisnuieste la noi, la ortodocsi.
Nu tin minte toate amanuntele, eram si eu doar un copil, chiar daca eram cea mai mare din trei copii ai parintilor nostri.
Oricum, mama a lipsit vreo cateva minute, timp in care noi, copiii, am "descoperit" in cealalta camera a casutei in care locuiam pe atunci, castroanele acelea cu orez cu lapte si, pana sa vina mama, am mancat tot orezul, am ras farfuriile.
Din intamplarea aceasta, mama a inteles ca noi nu ne saturasem la masa de dimineata, ca ce ne-a dat nu a fost suficient si toata viata, mai ales atunci cand se punea problema sa dea ceva de pomana, spunea: "Intai sa-mi satur copiii."
Citesc in presa ca Doamna Elena Udrea, ministru la MDRT a mers joi la Chisinau in Republica Moldova pentru a semna un Protocol aditional la imprumutul nerambursabil de 100 de milioane de euro pe care Romania il acorda Basarabiei.
Imprumut nerambursabil adica donatie, pomana sau cum? Din ce dam noi altora? Din ce se imprumuta statul ca sa fie bani de pensii si salarii?
Tara e flamanda, copiii nostri sunt nehraniti, copiii nostri abandoneaza scoala pentru ca sunt prea saraci sa-si permita asa un lux, mor oameni tineri si batrani cu zile pentru ca nu bani de medicamente, iarna vine peste sinistrati in acelasi timp, asa cum vine peste toata tara.
Disperarea e mare, nevoile sunt multe si cei care ne conduc fac acte de caritate cu banii cu care s-ar putea face ceva pentru romani.
Ce-ar trebui oare sa se mai intample pentru ca cei care ne conduc sa inteleaga adevarata stare a romanilor, sa inteleaga ca au datoria ca "Intai sa-mi satur copiii".
Silvia Holotiuc, Colaborator
Preluare www.ziare.com
vineri, 17 septembrie 2010
ASA SE MINTE IN PARLAMENTUL ROMANIEI
ACEASTA ESTE DOVADA MINCIUNII !!!
CE LEGE SE VOTEAZA IN HALUL ACESTA ?
NUMARATI SI VETI VEDEA CA NU A FOST INTRUNIT NUMARUL LEGAL DE VOTURI PENTRU ADOPTAREA LEGII UNICE A PENSIILOR !!!!
PENTRU A VIZIONA INTEGRAL URMARITI LINK
http://www.cdep.ro/pls/steno/steno.video?sursa=1
VIZIONARE PLACUTA DRAGI COLEGI DIN FOSTA ARMATA ROMANA
miercuri, 15 septembrie 2010
25 Octombrie 2010 - OPERATIUNEA "VALERIU CARP"
15.09.2010
APEL
CATRE TOTI MEMBRII SI SIMPATIZANTII SCMD!
CAMARAZI,
De peste o jumatate de secol cinstim ziua de 25 Octombrie, ca zi a ostirii, ca zi aniversara, ca zi a eliberarii “ultimei brazde” din cei 43.492 kilometri patrati de pamant romanesc cotropiti de armata regala ungara in 1940. O consideram o zi a Victoriei si pentru ca a inlocuit, ca zi a Ostirii, ziua impusa de ocupantul sovietic, a infiintarii Diviziei Tudor Vladimirescu, in pamant si sub comanda straina.
Uitam insa ca 25 Octombrie este mai mult o comemorare decat o aniversare. Pentru ca ar trebui sa cinstim memoria:
* Celor 381.118 morti si 243.622 schiloditi pe frontul de Rasarit, degeaba. Degeaba pentru ca, gratie tradarii de la 23 august 1944, 57.900 kilometri patrati de pamant romanesc (Basarabia, Bucovina, Herta si Cadrilaterul) pentru care ei s-au jertfit, au ramas sub ocupatie straina;
* Celor 62.000 de basarabeni, fosti militari, predati “la cheie” rusilor, impreuna cu familiile lor, de catre Mihai, si care au disparut in Siberia;
* Celor peste 1 milion de romani lichidati sau deportati de rusi din teritoriile ocupate;
* Celor peste 540.000 de cetateni romani lichidati pe loc, in lagare, pe front (100.000) sau expulzati de catre ocupantul ungur, inclusiv cele 60.000 de femei trimise ca sclave in Germania, din care au supravietuit 8.000;
* Celor 58.330 de ostasi romani, jertfiti pentru eliberarea Ardealului (32.000 doar la Oarba de Mures) parte a celor 169.800 cazuti in campania din Vest. Cazuti degeaba pentru ca in loc de cobeligeranta, gratie tradarii de la 23 august1944, am capatat statutul de tara invinsa, ocupata si sistematic jefuita.
Iar Ardealul eliberat de noi a fost ocupat de rusi si a trebuit recuperat conditionat, prin manevre diplomatice, de guvernul Petru Groza, rusii impunandu-ne in schimb crearea Regiunii Mures Autonoma Maghiara, desfiintata dupa eliberarea din 1958, abia in 1959, de catre Ceausescu.
Si mai uitam suprema umilinta la care ne-au supus politicienii. Divizia 9 Infanterie era la portile Careilor din 24 octombrie. Dar a trebuit sa astepte cu arma la picior sa elibereze “ultima brazda” pe 25 octombrie, cand era ziua de nastere a tradatorului. Care l-a predat rusilor pe Maresal! Care a acceptat ocuparea Tarii, luarea in prizonierat a 6 divizii romane in zona Bacau-Neamt, si a mii de militari izolati, pana la 1 octombrie, data la care INTREAGA ARMATA ROMANA (1.073.000 oameni) A FOST DISPONIBILIZATA, din ordinul ocupantului rus. Acesta ne-a permis sa-l “ajutam” in Vest cu doar 12 divizii. Ramane celebra replica data de Stalin lui Malinovschi pentru Oarba de Mures: “Prostule! Eu sa te invat cum sa le distrugem potentialul biologic?”
An de an politicieni cu lacrimi de crocodil in ochi, incadrati de obedienti in uniforma, au avut nesimtirea sa depuna coroane de flori la mormintele jertfitilor nostri. Si o vor face si anul acesta, cand distrugerea Armatei Romaniei se apropie de final:
* Nu ne-au mai lasat nici macar 12 divizii;
* “Reforma” a trimis acasa sute de mii de profesionisti din armata, politie, servicii;
* Deveniti mercenari, angajati pe baza de contract, profesionistilor li s-au redus salariile la jumatate, urmand ca si aceasta jumatate sa fie… injumatatita prin concedii fara plata;
* Iar noua, rezervistilor, prin Legile 329/2009, 119/2010, Legea sistemului unitar de pensii, ne-au luat toate drepturile, condamnandu-ne la umilinta, mizerie si moarte:
§ Dreptul la asistenta medicala gratuita;
§ Dreptul la pensie militara;
§ Dreptul la munca;
§ Dreptul la petitie;
§ Statutul de militar, nu numai pentru prezent si viitor ci si pentru…trecut, etc.
Pentru toate acestea, SCMD propune tuturor categoriilor de militari in rezerva si retragere, vaduvelor si urmasilor lor, adica tuturor celor catalogati de mafia golaneasca aflata astazi la putere drept “nesimtiti”, “pomanagii” si, mai nou, “beneficiari”, o altfel de abordare a lui 25 Octombrie.
Tinand cont de posibilitatile noastre financiare, de numarul nostru si forta aliatilor nostri, pe data de 25.10.2010, orele 11.00, cand jefuitorii si asasinii natiunii vor deschide ceremonialele de batjocorire a memoriei eroilor neamului, noi vom depune coroane mortuare la sediile institutiilor considerate decedate:
* In Bucuresti: la Presedintie, Ministerul Apararii Nationale, Ministerul Administratiei si Internelor si la Curtea Constitutionala;
* In Tara: filialele care nu vor veni la Bucuresti, vor depune coroane mortuare la sediile prefecturilor
SCMD va suporta cheltuielile de organizare (coroane, bannere, esarfe tricolore, sonorizari, etc.), mai putin cheltuielile de deplasare, pe care trebuie sa si le asume fiecare participant la actiuni. La aceste actiuni, membrii si simpatizantii vor participa pe baza de tabele care vor contine: gradul, numele si prenumele, CNP, telefonul de contact si semnatura. Inscrisurile sunt la libera alegere a filialelor, de exemplu: “Jos”, “Afara”, “FMI” si “Franklin Templeton”, etc.
Actiunile se vor desfasura intre orele 11.00-17.00.
Participanti: membri SCMD, simpatizanti, membri ai ONG-urilor militare care adera la actiune, reprezentanti ai SNLP, PUBLISIND, sindicatelor independente ale politistilor, altor sindicate care isi vor oferi sprijinul.
Graficul actiunilor:
* 20 – 30.09.2010,Filialele SCMD din toata tara intocmesc tabele cu participantii;
* 01– 10.10.2010,Filialele expediaza catre CD al SCMD tabelele cu participantii care vin la Bucuresti si intocmesc planurile de afluire/defluire;
* 10–20.10.2010,Obtinerea autorizatiilor legale pentru desfasurarea manifestatiilor si asigurarea materiala a acestora.
De ce Operatiunea “Valeriu Carp”?
In amintirea predecesorului nostru, maior Valeriu Carp, acel simplu ofiter care, in iulie 1940, a luat soarta Tarii in propriile maini si a stabilit actuala granita de Nord–Est a Romaniei.
Dupa ce, la 28 iunie 1940, clasa politica a tradat ca de obicei, respingand dorinta regelui Carol II (1930-1940, in exil 1940-1953) de rezistenta cu armele si acceptand ultimatumul sovietic, armata noastra s-a retras de la fruntariile de Est si de Nord. Rusii au urmarit-o la distanta de vedere, au provocat-o si batjocorit-o, si dincolo de granitele impuse prin dictatul Ribbentrop-Molotov. Asa au luat Herta si, inaintau spre Putna, fara ca vreun ordin sa vina de la ministrul de razboi.
In Bucovina, ultima unitate in ariergarda armatei romane era Batalionul 3 din Regimentul 16 Infanterie/ Divizia 7, la comanda caruia fusese numit maiorul Valeriu Carp. In momentul in care soldatii i-au transmis “Se vede Putna!”, adica mormantul lui Stefan cel Mare, acesta a decis sa nu mai astepte ordinul de lupta, care nu mai venea, a desfasurat batalionul si a dat un ordin unic in istoria militara: “DIN ORDINUL MEU SI PE A MEA RASPUNDERE DESCHIDETI FOCUL!”. Rusii au cazut secerati si s-au oprit. Scandalul international a fost evitat. Granita noastra de Nord a ramas fixata acolo, pe “Aliniamentul Carp”.
Intr-o tara care isi proclama drept eroi, tradatorii ordinari gen Pacepa si Raceanu, evident ca numele lui Valeriu Carp a fost sters din memoria colectiva si inlocuit in manuale de numele Andreei Esca. Pentru fapta lui, Valeriu Carp a fost declarat criminal de razboi dar a avut sansa sa moara in luptele de la Pascani in 1944. Trupul lui zace in trupul tarii, uitat si neonorat de noi, urmasii. Cu riscul de a-i repeta soarta suntem obligati insa astazi si NOI, de Istorie, sa-i repetam gestul si sa-i spunem ocupantului si slugilor lui: DESTUL!
Stimati camarazi,
NOI suntem, in acest moment, speranta natiunii, prin misiunea data noua de Constitutie - Art. 118 (1), ca expresie a vointei poporului, aceea de aparatori ai democratiei constitutionale,si nu ne putem bate joc de aceasta speranta. Ultima speranta in conditiile in care ni s-a luat totul, nu mai avem ca natiune decat datorii si impozite, suntem indemnati sa murim sau sa plecam aiurea, iar fantoma lui Miklos Horty calare pe cal alb a inceput sa se plimbe, prin centrul Tarii, cu complicitatea Guvernului.
Vom iesi in strada spre a exprima nu protestul nostru ci prin NOI, protestul intregii natiuni mintita si batjocorita, si protestul intregii Europe civilizate din care natiunea noastra face, de drept, parte.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Honor et Patria! Vae victis!
PRESEDINTELE SCMD,
Col. (r) dr. Mircea DOGARU
Preluare de pe pagina principala a SCMD
APEL
CATRE TOTI MEMBRII SI SIMPATIZANTII SCMD!
CAMARAZI,
De peste o jumatate de secol cinstim ziua de 25 Octombrie, ca zi a ostirii, ca zi aniversara, ca zi a eliberarii “ultimei brazde” din cei 43.492 kilometri patrati de pamant romanesc cotropiti de armata regala ungara in 1940. O consideram o zi a Victoriei si pentru ca a inlocuit, ca zi a Ostirii, ziua impusa de ocupantul sovietic, a infiintarii Diviziei Tudor Vladimirescu, in pamant si sub comanda straina.
Uitam insa ca 25 Octombrie este mai mult o comemorare decat o aniversare. Pentru ca ar trebui sa cinstim memoria:
* Celor 381.118 morti si 243.622 schiloditi pe frontul de Rasarit, degeaba. Degeaba pentru ca, gratie tradarii de la 23 august 1944, 57.900 kilometri patrati de pamant romanesc (Basarabia, Bucovina, Herta si Cadrilaterul) pentru care ei s-au jertfit, au ramas sub ocupatie straina;
* Celor 62.000 de basarabeni, fosti militari, predati “la cheie” rusilor, impreuna cu familiile lor, de catre Mihai, si care au disparut in Siberia;
* Celor peste 1 milion de romani lichidati sau deportati de rusi din teritoriile ocupate;
* Celor peste 540.000 de cetateni romani lichidati pe loc, in lagare, pe front (100.000) sau expulzati de catre ocupantul ungur, inclusiv cele 60.000 de femei trimise ca sclave in Germania, din care au supravietuit 8.000;
* Celor 58.330 de ostasi romani, jertfiti pentru eliberarea Ardealului (32.000 doar la Oarba de Mures) parte a celor 169.800 cazuti in campania din Vest. Cazuti degeaba pentru ca in loc de cobeligeranta, gratie tradarii de la 23 august1944, am capatat statutul de tara invinsa, ocupata si sistematic jefuita.
Iar Ardealul eliberat de noi a fost ocupat de rusi si a trebuit recuperat conditionat, prin manevre diplomatice, de guvernul Petru Groza, rusii impunandu-ne in schimb crearea Regiunii Mures Autonoma Maghiara, desfiintata dupa eliberarea din 1958, abia in 1959, de catre Ceausescu.
Si mai uitam suprema umilinta la care ne-au supus politicienii. Divizia 9 Infanterie era la portile Careilor din 24 octombrie. Dar a trebuit sa astepte cu arma la picior sa elibereze “ultima brazda” pe 25 octombrie, cand era ziua de nastere a tradatorului. Care l-a predat rusilor pe Maresal! Care a acceptat ocuparea Tarii, luarea in prizonierat a 6 divizii romane in zona Bacau-Neamt, si a mii de militari izolati, pana la 1 octombrie, data la care INTREAGA ARMATA ROMANA (1.073.000 oameni) A FOST DISPONIBILIZATA, din ordinul ocupantului rus. Acesta ne-a permis sa-l “ajutam” in Vest cu doar 12 divizii. Ramane celebra replica data de Stalin lui Malinovschi pentru Oarba de Mures: “Prostule! Eu sa te invat cum sa le distrugem potentialul biologic?”
An de an politicieni cu lacrimi de crocodil in ochi, incadrati de obedienti in uniforma, au avut nesimtirea sa depuna coroane de flori la mormintele jertfitilor nostri. Si o vor face si anul acesta, cand distrugerea Armatei Romaniei se apropie de final:
* Nu ne-au mai lasat nici macar 12 divizii;
* “Reforma” a trimis acasa sute de mii de profesionisti din armata, politie, servicii;
* Deveniti mercenari, angajati pe baza de contract, profesionistilor li s-au redus salariile la jumatate, urmand ca si aceasta jumatate sa fie… injumatatita prin concedii fara plata;
* Iar noua, rezervistilor, prin Legile 329/2009, 119/2010, Legea sistemului unitar de pensii, ne-au luat toate drepturile, condamnandu-ne la umilinta, mizerie si moarte:
§ Dreptul la asistenta medicala gratuita;
§ Dreptul la pensie militara;
§ Dreptul la munca;
§ Dreptul la petitie;
§ Statutul de militar, nu numai pentru prezent si viitor ci si pentru…trecut, etc.
Pentru toate acestea, SCMD propune tuturor categoriilor de militari in rezerva si retragere, vaduvelor si urmasilor lor, adica tuturor celor catalogati de mafia golaneasca aflata astazi la putere drept “nesimtiti”, “pomanagii” si, mai nou, “beneficiari”, o altfel de abordare a lui 25 Octombrie.
Tinand cont de posibilitatile noastre financiare, de numarul nostru si forta aliatilor nostri, pe data de 25.10.2010, orele 11.00, cand jefuitorii si asasinii natiunii vor deschide ceremonialele de batjocorire a memoriei eroilor neamului, noi vom depune coroane mortuare la sediile institutiilor considerate decedate:
* In Bucuresti: la Presedintie, Ministerul Apararii Nationale, Ministerul Administratiei si Internelor si la Curtea Constitutionala;
* In Tara: filialele care nu vor veni la Bucuresti, vor depune coroane mortuare la sediile prefecturilor
SCMD va suporta cheltuielile de organizare (coroane, bannere, esarfe tricolore, sonorizari, etc.), mai putin cheltuielile de deplasare, pe care trebuie sa si le asume fiecare participant la actiuni. La aceste actiuni, membrii si simpatizantii vor participa pe baza de tabele care vor contine: gradul, numele si prenumele, CNP, telefonul de contact si semnatura. Inscrisurile sunt la libera alegere a filialelor, de exemplu: “Jos”, “Afara”, “FMI” si “Franklin Templeton”, etc.
Actiunile se vor desfasura intre orele 11.00-17.00.
Participanti: membri SCMD, simpatizanti, membri ai ONG-urilor militare care adera la actiune, reprezentanti ai SNLP, PUBLISIND, sindicatelor independente ale politistilor, altor sindicate care isi vor oferi sprijinul.
Graficul actiunilor:
* 20 – 30.09.2010,Filialele SCMD din toata tara intocmesc tabele cu participantii;
* 01– 10.10.2010,Filialele expediaza catre CD al SCMD tabelele cu participantii care vin la Bucuresti si intocmesc planurile de afluire/defluire;
* 10–20.10.2010,Obtinerea autorizatiilor legale pentru desfasurarea manifestatiilor si asigurarea materiala a acestora.
De ce Operatiunea “Valeriu Carp”?
In amintirea predecesorului nostru, maior Valeriu Carp, acel simplu ofiter care, in iulie 1940, a luat soarta Tarii in propriile maini si a stabilit actuala granita de Nord–Est a Romaniei.
Dupa ce, la 28 iunie 1940, clasa politica a tradat ca de obicei, respingand dorinta regelui Carol II (1930-1940, in exil 1940-1953) de rezistenta cu armele si acceptand ultimatumul sovietic, armata noastra s-a retras de la fruntariile de Est si de Nord. Rusii au urmarit-o la distanta de vedere, au provocat-o si batjocorit-o, si dincolo de granitele impuse prin dictatul Ribbentrop-Molotov. Asa au luat Herta si, inaintau spre Putna, fara ca vreun ordin sa vina de la ministrul de razboi.
In Bucovina, ultima unitate in ariergarda armatei romane era Batalionul 3 din Regimentul 16 Infanterie/ Divizia 7, la comanda caruia fusese numit maiorul Valeriu Carp. In momentul in care soldatii i-au transmis “Se vede Putna!”, adica mormantul lui Stefan cel Mare, acesta a decis sa nu mai astepte ordinul de lupta, care nu mai venea, a desfasurat batalionul si a dat un ordin unic in istoria militara: “DIN ORDINUL MEU SI PE A MEA RASPUNDERE DESCHIDETI FOCUL!”. Rusii au cazut secerati si s-au oprit. Scandalul international a fost evitat. Granita noastra de Nord a ramas fixata acolo, pe “Aliniamentul Carp”.
Intr-o tara care isi proclama drept eroi, tradatorii ordinari gen Pacepa si Raceanu, evident ca numele lui Valeriu Carp a fost sters din memoria colectiva si inlocuit in manuale de numele Andreei Esca. Pentru fapta lui, Valeriu Carp a fost declarat criminal de razboi dar a avut sansa sa moara in luptele de la Pascani in 1944. Trupul lui zace in trupul tarii, uitat si neonorat de noi, urmasii. Cu riscul de a-i repeta soarta suntem obligati insa astazi si NOI, de Istorie, sa-i repetam gestul si sa-i spunem ocupantului si slugilor lui: DESTUL!
Stimati camarazi,
NOI suntem, in acest moment, speranta natiunii, prin misiunea data noua de Constitutie - Art. 118 (1), ca expresie a vointei poporului, aceea de aparatori ai democratiei constitutionale,si nu ne putem bate joc de aceasta speranta. Ultima speranta in conditiile in care ni s-a luat totul, nu mai avem ca natiune decat datorii si impozite, suntem indemnati sa murim sau sa plecam aiurea, iar fantoma lui Miklos Horty calare pe cal alb a inceput sa se plimbe, prin centrul Tarii, cu complicitatea Guvernului.
Vom iesi in strada spre a exprima nu protestul nostru ci prin NOI, protestul intregii natiuni mintita si batjocorita, si protestul intregii Europe civilizate din care natiunea noastra face, de drept, parte.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Honor et Patria! Vae victis!
PRESEDINTELE SCMD,
Col. (r) dr. Mircea DOGARU
Preluare de pe pagina principala a SCMD
duminică, 5 septembrie 2010
Ciolanul e la noi
Pe zi ce trece, asistam la o minune din ce in ce mai mare. Inca existam ca si tara, inca fiintam ca popor. Umilinta ia deja forma burlescului, un burlesc atat de emancipat incat, pana si Caragiale ar fi ingrozit.
Para-mi-se ca avem totusi o oarecare aplecare spre masochism, inflamandu-ne prea putin, catre deloc, vis-a-vis de pozitia noatra in raport cu "puterea". De ce am pus ghilimele respective? Deoarece, in teorie, democratia rezerva acest drept poporului, nicidecum celor care se afla in fruntea lui.
Acestia din urma lucreaza pentru el, sunt administratorii acestuia si vegheaza la bunastarea neamului respectiv. Mentalitatea colectiva, in schimb, percepe functia de presedinte sau ministru ca una de stapan, de boier. De aici si complexul de inferioritate atat de des intalnit in expresii de genul: "Dar ce le putem face? Noi suntem mici... la ei e ciolanul!" Gresit! Ciolanul e la noi, numai ca ne incapatanam sa-l dam pe mana cu-i nu trebuie.
Umilinta asta e bine venita. Poate asa ne mai trezim. Oamenii accepta orice, numai sa fie facuti prosti si sa li se ia din bani, nu. Guvernul acesta le-a facut pe amandoua. Intr-un mod profesionist si cu simt de raspundere. Si continua s-o faca! La nici o saptamana de la instalarea noilor stabi la cele ministere remaniate, apare propunerea de a mari contributiile sociale ale persoanelor care exercita activitati independente la 35%.
Presupun ca este evidenta strategia noului guvern, anume aceea de a lovi in acele categorii sociale care nu se pot organiza imediat (in sindicate), evitand astfel niste proteste colective inerente. Personal nu cred ca aceasta propunere de OUG se va pune in aplicare in forma actuala.
Aceasta, in urma presiunilor exercitate de catre societatea civila, va ajunge undeva la 25%-27%, cee ce oricum e foarte mult, numai ca va lasa impresia opiniei publice ca ea, societatea civila, a contat, a schimbat iremediabilul. Povesti! De fapt, cei 25% sunt urmariti din start, numai ca asa zisii nostri guvernanti cred ca, prin activitati specifice pietarilor, pot manipula mai departe populatia, satisfacandu-i orgoliul infantil de, vezi Doamne, partener al procesului de guvernare.
Foarte interesant cum functioneaza democratia domnului Basescu! Puterea fiind prea putere, ea nu mai reprezinta interesele nimanui, in afara de ale ei. Pentru ca la nicio decizie nu se ofera alternativa.
Mi-e sila de tot ce se discuta in Romania, majoritatea lucrurilor spuse sunt fara rost, de facut nu se face nimic ca lumea. Vor fi greve, frustrarea si neputinta vor creste, saracia si mai si, leul se va duce in cap.
Lumea se schimba si noi odata cu ea, iar cei puternici vor trece mai usor peste greutati, cei slabi mai greu, si chiar nu cred ca va veni sfarsitul pentru nimeni.
Viata isi va urma cursul normal, lumea va bea si va face politica poate cu o pasiune mai mare, oamenii se vor iubi si vor face copii rupandu-li-se de criza si de lipsa locurilor de munca. Ne vom invidia vecinii in continuare, ca Georgel e pensionar si Vasile somer, si ca Georgel sta mai mult degeaba.
Ne vom insela iubitele si minti prietenii, indiferent de valoarea cursului leu-euro. O sa ne uitam cu nesat la telenovele, o sa rupem butoanele la tastatura vorbind pe messenger, o sa jucam FIFA sau alte jocuri in retea, fara sa ne pese de indicele bursier. Povestea merge mai departe...
Dragos Hutuleac
Reporter
Para-mi-se ca avem totusi o oarecare aplecare spre masochism, inflamandu-ne prea putin, catre deloc, vis-a-vis de pozitia noatra in raport cu "puterea". De ce am pus ghilimele respective? Deoarece, in teorie, democratia rezerva acest drept poporului, nicidecum celor care se afla in fruntea lui.
Acestia din urma lucreaza pentru el, sunt administratorii acestuia si vegheaza la bunastarea neamului respectiv. Mentalitatea colectiva, in schimb, percepe functia de presedinte sau ministru ca una de stapan, de boier. De aici si complexul de inferioritate atat de des intalnit in expresii de genul: "Dar ce le putem face? Noi suntem mici... la ei e ciolanul!" Gresit! Ciolanul e la noi, numai ca ne incapatanam sa-l dam pe mana cu-i nu trebuie.
Umilinta asta e bine venita. Poate asa ne mai trezim. Oamenii accepta orice, numai sa fie facuti prosti si sa li se ia din bani, nu. Guvernul acesta le-a facut pe amandoua. Intr-un mod profesionist si cu simt de raspundere. Si continua s-o faca! La nici o saptamana de la instalarea noilor stabi la cele ministere remaniate, apare propunerea de a mari contributiile sociale ale persoanelor care exercita activitati independente la 35%.
Presupun ca este evidenta strategia noului guvern, anume aceea de a lovi in acele categorii sociale care nu se pot organiza imediat (in sindicate), evitand astfel niste proteste colective inerente. Personal nu cred ca aceasta propunere de OUG se va pune in aplicare in forma actuala.
Aceasta, in urma presiunilor exercitate de catre societatea civila, va ajunge undeva la 25%-27%, cee ce oricum e foarte mult, numai ca va lasa impresia opiniei publice ca ea, societatea civila, a contat, a schimbat iremediabilul. Povesti! De fapt, cei 25% sunt urmariti din start, numai ca asa zisii nostri guvernanti cred ca, prin activitati specifice pietarilor, pot manipula mai departe populatia, satisfacandu-i orgoliul infantil de, vezi Doamne, partener al procesului de guvernare.
Foarte interesant cum functioneaza democratia domnului Basescu! Puterea fiind prea putere, ea nu mai reprezinta interesele nimanui, in afara de ale ei. Pentru ca la nicio decizie nu se ofera alternativa.
Mi-e sila de tot ce se discuta in Romania, majoritatea lucrurilor spuse sunt fara rost, de facut nu se face nimic ca lumea. Vor fi greve, frustrarea si neputinta vor creste, saracia si mai si, leul se va duce in cap.
Lumea se schimba si noi odata cu ea, iar cei puternici vor trece mai usor peste greutati, cei slabi mai greu, si chiar nu cred ca va veni sfarsitul pentru nimeni.
Viata isi va urma cursul normal, lumea va bea si va face politica poate cu o pasiune mai mare, oamenii se vor iubi si vor face copii rupandu-li-se de criza si de lipsa locurilor de munca. Ne vom invidia vecinii in continuare, ca Georgel e pensionar si Vasile somer, si ca Georgel sta mai mult degeaba.
Ne vom insela iubitele si minti prietenii, indiferent de valoarea cursului leu-euro. O sa ne uitam cu nesat la telenovele, o sa rupem butoanele la tastatura vorbind pe messenger, o sa jucam FIFA sau alte jocuri in retea, fara sa ne pese de indicele bursier. Povestea merge mai departe...
Dragos Hutuleac
Reporter
luni, 30 august 2010
Se implinesc 70 de ani de la Dictatul de la Viena
Profitand de situatia internationala din vara lui 1940, cercurile revizioniste din Ungaria horthysta, dupa ce se aliniasera definitiv alaturi de Germania si Italia, au considerat ca a sosit momentul oportun pentru a se infrupta si din teritoriul Romaniei.
La solicitarile repetate si presante ale guvernului horthyst, Germania si Italia au gandit un plan diabolic, prin care sa atraga si mentina ambele tari, in orbita lor politica. Acest plan era de a rupe arbitrar din pamantul Transilvaniei un teritoriu.
Prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940, Romania a fost silita sa cedeze aproape jumatate din teritoriul Transilvaniei in favoare Ungariei horthyste.
Actul a fost impus Romaniei de Germania Nazista si Italia fascista in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial, sub titlul de arbitraj.
Dictatul de la Viena a fost ca o consecinta a Pactului de neagresiune (23 august 1939) intre Germania si URSS, a cadrului international din vara anului 1940 si a sincronizarii presiunilor asupra Romaniei din partea a trei dintre vecinii sai: URSS (anexeaza Basarabia si Nordului Bucovinei, 28 iunie 1940), Ungaria (viza Ardealul) si Bulgaria (Sudul Dobrogei - Cadrilaterul - 7 septembrie 1940).
Cesiunile teritoriale au reprezentat 32% din suprafata tarii, cu tot atata pondere din populatia (in majoritate romani) si puterea ei economica. Suprafata cedata de Romania Ungariei si noua frontiera au fost stabilite de Hitler si Statul Major al Wehrmacht la 27 august 1940: 42.243 kilometri patrati, cu o populatie de aproximativ 2.600.000 de locuitori, in majoritate romani.
Convocati la Viena, de von Ribbentrop si contele Ciano, reprezentantii celor doua tari, Mihai Manoilescu, ministru de Externe, Valer Pop (consilierul regelui Carol al II-lea) din partea Romaniei si contele Csaky (ministru de Externe) alaturi de contele Teleki (prim-ministru) de cealalta parte, prilej in care li s-au comunicat, separat, decizia lui Hitler pe 29 august 1939.
Pe 30 august 1940 decizia a fost transmisa guvernelor celor doua tari, urmand ca teritoriul romanesc atribuit Ungariei sa fie evacuat de trupele romane in termen de 15 zile.
Momentul ales de Germania si Italia pentru dezmembrarea integritatii teritoriale si nationale a Romaniei, a pus poporul roman in fata unei situatii limita.
Dupa ce Germania anexase Austria si cotropise Cehoslovacia in cursul anilor 1938 si 1939, cu asentimentul democratiei occidentale, a dispus si deslantuit cea mai mare si distrugatoare conflagratie a secolului nostru.
Timp de un an de zile sunt ocupate Polonia, Albania, Danemarca, Norvegia, Belgia, Olanda si Franta. Succesele germane din centrul si vestul Europei s'au repercutat grav asupra situatiei politice a Romaniei. Intreg sistemul sau de aliante se destramase ramanand practic izolata in fata presiunii Germaniei.
Odata realizat acest rapt teritorial, Germania a fluturat in fata cercurilor revizioniste de la Budapesta mirajul altor anexiuni, lasand in acelasi timp Romaniei speranta inlaturarii acestei decizii atat de nedrepte.
Folosind o gama intreaga de presiuni si amenintari, i s-a cerut ministrului de externe al Romaniei, M. Manoilescu, pe un ton ultimativ, sa accepte "arbitrajul" guvernelor german si italian, cei doi potentati, declarand ca in caz de refuz, Romania va fi atacata si stearsa de pe harta Europei!
"Totul apare ca o piesa scrisa dinainte, in care nici o vorba nu se poate schimba", telegrafia M. Manoilescu la Bucuresti. "Alternativa pe care mi-au pus-o a fost urmatoarea: sau primim arbitrajul astazi 29 August, cel mai tarziu pana la miezul noptii, incat maine sa se poata lua hotararea, sau, daca nu primim, maine vom fi atacati si va fi sfarsitul Romaniei".
In fata acestei amenintari grave, factorii de decizie politica au dezbatut in noaptea de 29/30 August1940, linia politica pe care o va urma guvernul roman.
Vestea celor petrecute la Viena a zguduit intreg poporul roman. Toata suflarea romaneasca a condamnat vehement acest act de incalcare a celor mai elementare norme de drept international. De acum, reintregirea tarii prin anularea nedreptului dictat va fi scopul suprem al luptei poporului roman.
Dictatul de la Viena s-a rasfrant in special asupra popultiei romanesti din teritoriul cedat. Comportamentul fortelor maghiare horthste si soviniste fata de populatia romaneasca din Transilvania a concurat cu cel al fortelor de ocupatie rusesti dupa 1944 in teritoriile ocupate.
Gabriel Nicolae Teodorescu
Reporter ( preluare de pe ziare.com )
La solicitarile repetate si presante ale guvernului horthyst, Germania si Italia au gandit un plan diabolic, prin care sa atraga si mentina ambele tari, in orbita lor politica. Acest plan era de a rupe arbitrar din pamantul Transilvaniei un teritoriu.
Prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940, Romania a fost silita sa cedeze aproape jumatate din teritoriul Transilvaniei in favoare Ungariei horthyste.
Actul a fost impus Romaniei de Germania Nazista si Italia fascista in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial, sub titlul de arbitraj.
Dictatul de la Viena a fost ca o consecinta a Pactului de neagresiune (23 august 1939) intre Germania si URSS, a cadrului international din vara anului 1940 si a sincronizarii presiunilor asupra Romaniei din partea a trei dintre vecinii sai: URSS (anexeaza Basarabia si Nordului Bucovinei, 28 iunie 1940), Ungaria (viza Ardealul) si Bulgaria (Sudul Dobrogei - Cadrilaterul - 7 septembrie 1940).
Cesiunile teritoriale au reprezentat 32% din suprafata tarii, cu tot atata pondere din populatia (in majoritate romani) si puterea ei economica. Suprafata cedata de Romania Ungariei si noua frontiera au fost stabilite de Hitler si Statul Major al Wehrmacht la 27 august 1940: 42.243 kilometri patrati, cu o populatie de aproximativ 2.600.000 de locuitori, in majoritate romani.
Convocati la Viena, de von Ribbentrop si contele Ciano, reprezentantii celor doua tari, Mihai Manoilescu, ministru de Externe, Valer Pop (consilierul regelui Carol al II-lea) din partea Romaniei si contele Csaky (ministru de Externe) alaturi de contele Teleki (prim-ministru) de cealalta parte, prilej in care li s-au comunicat, separat, decizia lui Hitler pe 29 august 1939.
Pe 30 august 1940 decizia a fost transmisa guvernelor celor doua tari, urmand ca teritoriul romanesc atribuit Ungariei sa fie evacuat de trupele romane in termen de 15 zile.
Momentul ales de Germania si Italia pentru dezmembrarea integritatii teritoriale si nationale a Romaniei, a pus poporul roman in fata unei situatii limita.
Dupa ce Germania anexase Austria si cotropise Cehoslovacia in cursul anilor 1938 si 1939, cu asentimentul democratiei occidentale, a dispus si deslantuit cea mai mare si distrugatoare conflagratie a secolului nostru.
Timp de un an de zile sunt ocupate Polonia, Albania, Danemarca, Norvegia, Belgia, Olanda si Franta. Succesele germane din centrul si vestul Europei s'au repercutat grav asupra situatiei politice a Romaniei. Intreg sistemul sau de aliante se destramase ramanand practic izolata in fata presiunii Germaniei.
Odata realizat acest rapt teritorial, Germania a fluturat in fata cercurilor revizioniste de la Budapesta mirajul altor anexiuni, lasand in acelasi timp Romaniei speranta inlaturarii acestei decizii atat de nedrepte.
Folosind o gama intreaga de presiuni si amenintari, i s-a cerut ministrului de externe al Romaniei, M. Manoilescu, pe un ton ultimativ, sa accepte "arbitrajul" guvernelor german si italian, cei doi potentati, declarand ca in caz de refuz, Romania va fi atacata si stearsa de pe harta Europei!
"Totul apare ca o piesa scrisa dinainte, in care nici o vorba nu se poate schimba", telegrafia M. Manoilescu la Bucuresti. "Alternativa pe care mi-au pus-o a fost urmatoarea: sau primim arbitrajul astazi 29 August, cel mai tarziu pana la miezul noptii, incat maine sa se poata lua hotararea, sau, daca nu primim, maine vom fi atacati si va fi sfarsitul Romaniei".
In fata acestei amenintari grave, factorii de decizie politica au dezbatut in noaptea de 29/30 August1940, linia politica pe care o va urma guvernul roman.
Vestea celor petrecute la Viena a zguduit intreg poporul roman. Toata suflarea romaneasca a condamnat vehement acest act de incalcare a celor mai elementare norme de drept international. De acum, reintregirea tarii prin anularea nedreptului dictat va fi scopul suprem al luptei poporului roman.
Dictatul de la Viena s-a rasfrant in special asupra popultiei romanesti din teritoriul cedat. Comportamentul fortelor maghiare horthste si soviniste fata de populatia romaneasca din Transilvania a concurat cu cel al fortelor de ocupatie rusesti dupa 1944 in teritoriile ocupate.
Gabriel Nicolae Teodorescu
Reporter ( preluare de pe ziare.com )
sâmbătă, 21 august 2010
Dreptul la informare
Incepe sa fie tot mai frustrant. Cand auzeai adesea cate un proaspat bisnitar, intre timp realizat ca prosper om de afaceri impartasind cumetrilor experienta ca "cine detine informatiile are lumea la picioare", intelegeai cu totul altceva decat astazi: or fi existand la dispozitia lor agentii specializate, buletine de informatii economice, studii rare si scumpe, site-uri pe Internet. Sfanta naivitate!
De-abia anii trecuti am priceput dictonul: cine detine informatiile, care se vand ca orice marfa, face rost si de mijloace. Si iata cum: cativa politicieni "clarvazatori" pun la cale o stratagema de scoatere din domeniul public a catorva zeci de hectare in vederea cica a reconstituirii dreptului de proprietate, iar informatia a ajuns la cine "trebuia". Nu se stie daca a costat ceva si cat. Fostii proprietari habar n-aveau ce se intampla cu pamanturile lor din mosi-stramosi, insa noii misiti deja le tranzactionau prin notariate.
Vazand asemenea mistuitoare dorinta de reparare (sanchi!) a unor grave prejudicii ale trecutului comunist, cu toata opozitia unora care tuna si fulgera impotriva ciocoilor, a mosierilor si a imbogatitilor peste noapte, guvernele semneaza "pe coltul mesei" ordonante, transformand dintr-un foc in milionari pe posesorii de informatii.
Parca trasa la indigo, a aparut acum trei ani si vanzarea la Bursa a actiunilor unor firme cu pretul diminuat de 5 ori intre orele cutare. Peste cateva zile, aveau sa valoreze de zece ori pe atat. In concluzie, numai posesorii de informatii au dat iama in pricajitul nostru stat, ca intr-un sat fara vornic.
Intotdeauna au castigat "ai nostri". Inventariind tunurile date in vileag de presa ultimilor 20 de ani, ai dimensiunea unui jaf de jaf national fara seaman in istoria umanitatii. Elementul comun, informatiile. Din ecuatie au rezultat averi uriase, acum greu de justificat. Desi nu le cere nimeni socoteala.
Astfel de informatii ne-au costat bani buni de prea multe ori dupa '90: cei ce "anticipau" cursul evenimentelor au furluat valuta din banci, bagandu-le in faliment pe cand inflatia ne ardea cu 300%, in timp ce noua ni se spunea sa mizam pe leu pana la moarte. Am fost patrioti, suntem faliti.
Altii au "aflat" ca pot lua credite oricat de mari fara a pati nimic nereturnandu-le. Bancile publice au ajuns oale si ulcele, ei, investitori strategici. Ba chiar multora li s-a "aratat" ca-si pot "insusi" orice mareata ctitorie ceausista pe cioara din par.
Dupa ce au lins mierea, s-au stramutat calare pe ditai haznaua cu galbeni in paradisuri fiscale offshore, viloaiele de neam prost romanesc impanzind intregul mapamond. Prinde orbul, scoate-i ochii. Cei multi si fara informatie bat in dramba, insa ce-a mancat lupul ...
Telenovela capitalismului carpatin
Cu astfel de "cumetrii" a debutat telenovela de succes scontat a capitalismului carpatin, ca apoi sa cedeze uzufructul urmasilor sai pana la adanci batraneti, dupa deviza hoteasca "mana pe bani si ochii la usa!". E incredibil cum un intreg sistem juridic, numit "constitutional" cica, nu a putut baga la racoare in 20 de ani decat gainari, iar un Parlament intreg de alesi tot unul si unul nu a gasit inca legea care sa puna capat samavolniciilor! Guvernantii, nici atat. Semn ca altele sunt durerile lor.
Elementul comun al tuturor acestor pradaciuni il reprezinta pe de o parte directionarea precisa a informatiei spre cei "interesati", sutii numesc metoda "pontoarsa", iar pe de alta, blocarea accesului public la informatie, cu alte cuvinte lipsa transparentei, delicte grave legate de drepturile omului, chiar daca aproape nu exista document legislativ care sa nu le statueze, de la Constitutie pana la ultimul regulament.
Ati mai vazut dumneavoastra asemenea "banalitati" abordate in spatiul public? Ne e rusine sa le mai amintim ca si cum am dispune pe bune de toate drepturile din lume, de la libertati pana la siguranta persoanei. Chita lotrilor!
Daca pana mai ieri eram mintiti cu fereala, mai departe informatia va fi "croita" mult mai soft & cinic pentru a umple buzunarele cui trebuie, iar noi ne vom cumpara cu placere posibilitatea de a fi inselati, prostiti la lumina zilei. Cu tot cu justitiari.
Pana a se incumeta cineva sa ia de coarne, nu de coada, taurul informatiilor aducatoare de averi, sa mai spunem o data "Asta e. Ce sa-i faci!", sa fluieram a paguba aria mioritei fataliste, bocind ce s-a dus pe apa sambetei. Cor mut.
Articol scris de PETRU TOMEGEA, redactor, preluat de pe ziare.com
De-abia anii trecuti am priceput dictonul: cine detine informatiile, care se vand ca orice marfa, face rost si de mijloace. Si iata cum: cativa politicieni "clarvazatori" pun la cale o stratagema de scoatere din domeniul public a catorva zeci de hectare in vederea cica a reconstituirii dreptului de proprietate, iar informatia a ajuns la cine "trebuia". Nu se stie daca a costat ceva si cat. Fostii proprietari habar n-aveau ce se intampla cu pamanturile lor din mosi-stramosi, insa noii misiti deja le tranzactionau prin notariate.
Vazand asemenea mistuitoare dorinta de reparare (sanchi!) a unor grave prejudicii ale trecutului comunist, cu toata opozitia unora care tuna si fulgera impotriva ciocoilor, a mosierilor si a imbogatitilor peste noapte, guvernele semneaza "pe coltul mesei" ordonante, transformand dintr-un foc in milionari pe posesorii de informatii.
Parca trasa la indigo, a aparut acum trei ani si vanzarea la Bursa a actiunilor unor firme cu pretul diminuat de 5 ori intre orele cutare. Peste cateva zile, aveau sa valoreze de zece ori pe atat. In concluzie, numai posesorii de informatii au dat iama in pricajitul nostru stat, ca intr-un sat fara vornic.
Intotdeauna au castigat "ai nostri". Inventariind tunurile date in vileag de presa ultimilor 20 de ani, ai dimensiunea unui jaf de jaf national fara seaman in istoria umanitatii. Elementul comun, informatiile. Din ecuatie au rezultat averi uriase, acum greu de justificat. Desi nu le cere nimeni socoteala.
Astfel de informatii ne-au costat bani buni de prea multe ori dupa '90: cei ce "anticipau" cursul evenimentelor au furluat valuta din banci, bagandu-le in faliment pe cand inflatia ne ardea cu 300%, in timp ce noua ni se spunea sa mizam pe leu pana la moarte. Am fost patrioti, suntem faliti.
Altii au "aflat" ca pot lua credite oricat de mari fara a pati nimic nereturnandu-le. Bancile publice au ajuns oale si ulcele, ei, investitori strategici. Ba chiar multora li s-a "aratat" ca-si pot "insusi" orice mareata ctitorie ceausista pe cioara din par.
Dupa ce au lins mierea, s-au stramutat calare pe ditai haznaua cu galbeni in paradisuri fiscale offshore, viloaiele de neam prost romanesc impanzind intregul mapamond. Prinde orbul, scoate-i ochii. Cei multi si fara informatie bat in dramba, insa ce-a mancat lupul ...
Telenovela capitalismului carpatin
Cu astfel de "cumetrii" a debutat telenovela de succes scontat a capitalismului carpatin, ca apoi sa cedeze uzufructul urmasilor sai pana la adanci batraneti, dupa deviza hoteasca "mana pe bani si ochii la usa!". E incredibil cum un intreg sistem juridic, numit "constitutional" cica, nu a putut baga la racoare in 20 de ani decat gainari, iar un Parlament intreg de alesi tot unul si unul nu a gasit inca legea care sa puna capat samavolniciilor! Guvernantii, nici atat. Semn ca altele sunt durerile lor.
Elementul comun al tuturor acestor pradaciuni il reprezinta pe de o parte directionarea precisa a informatiei spre cei "interesati", sutii numesc metoda "pontoarsa", iar pe de alta, blocarea accesului public la informatie, cu alte cuvinte lipsa transparentei, delicte grave legate de drepturile omului, chiar daca aproape nu exista document legislativ care sa nu le statueze, de la Constitutie pana la ultimul regulament.
Ati mai vazut dumneavoastra asemenea "banalitati" abordate in spatiul public? Ne e rusine sa le mai amintim ca si cum am dispune pe bune de toate drepturile din lume, de la libertati pana la siguranta persoanei. Chita lotrilor!
Daca pana mai ieri eram mintiti cu fereala, mai departe informatia va fi "croita" mult mai soft & cinic pentru a umple buzunarele cui trebuie, iar noi ne vom cumpara cu placere posibilitatea de a fi inselati, prostiti la lumina zilei. Cu tot cu justitiari.
Pana a se incumeta cineva sa ia de coarne, nu de coada, taurul informatiilor aducatoare de averi, sa mai spunem o data "Asta e. Ce sa-i faci!", sa fluieram a paguba aria mioritei fataliste, bocind ce s-a dus pe apa sambetei. Cor mut.
Articol scris de PETRU TOMEGEA, redactor, preluat de pe ziare.com
miercuri, 7 iulie 2010
Opinii: Armata Romana - de ce ne mor militarii ?
Militarii, de fapt, nu mor. Ei isi dau viata. In schimbul injuraturilor, a scuipaturilor politice si a catalogarilor "nesimtite", militarii cad la datorie. Tacut si fara propaganda!
Guvernantii ar tusi daca ar circula cu masini mai vechi de 2009, iar pe soldati ii trimit la lupta cu tehnica proiectata prin anii '50 si construita prin 1972. Adica acum vreo 38 de ani, cand multi dintre membrii comisiei de aparare ai Camerei Deputatilor nici nu se nascusera.
"Hai dom'le ca e tehnica sigura! Am incercat-o 50 de ani si nu s-a stricat!" Hai, nu zau?! Dar, ce-ar zice, de exemplu, domnul ministru Oprea, daca si el ar merge pe strada cu un Wartburg, proiectat prin 1950, construit in 1982 si modernizat? Nu-i asigura prestanta si nici siguranta, nu-i asa? Oricum, dupa cate am inteles, Wartburgul nu depaseste 90 km/h deci, e sigur! Si, daca tot este atat de sigur, de ce nu zboara si comandantul suprem cu AN-2? E si mai ieftin!
Cu banii pe vreo 20 de Volkswagenuri Tuareg va garantez ca se poate cumpara un nou avion pentru parasutistii militari! Ar fi posibil? Nuuuu! Puschea pe limba! Caci, nu se poate, draga electoratule, ca toate sutele alea de fufe de pe la toate agentiile nationale si nepoate de pe la toate institutiile guvernamentale din teritoriu sa umble cu masini ne-reprezentative!
Sau de exemplu, dom' Videanu, economistul sef al natiei: s-ar urca la bordul vreunui iaht construit prin 1960 si care n-a avut parte de reparatii capitale pana acum? Sau fostul prefect care-a prins vreun picior de-al lui Zeus ca sa-l pupe: crezi ca el ar merge pe strada cu vreun telefon mobil mai jos de BlackBerry sau nu stiu ce "Navigation", editia de acum 2 saptamani? Cumparat de la buget, bineinteles!
E scumpa dom'le tehnica militara. Asa e! Dar cu banii pe toate BlackBerry-urile din Parlament se pot cumpara doua AN-2 noi-noute, nu numai unul. Cu banii doar de pe bordurile de pe Soseaua Stefan cel Mare cumparam doua tancuri! Iar cu banii de la schimbarea anuala a laptopurilor de la Parlament echipezi vreo doua batalioane de infanterie!
Capra-i raioasa, dar sta cu coada pe sus
Noi nu mai avem demult buget de 2,38% pentru Armata, dar suntem fuduli si pastram aceleasi misiuni! Cum? Reducem din tehnica, reducem din instruire! Vrem si NATO, dar vrem si contracte preferentiale pentru partid. Vrem si Armata operativa, dar fara salarii speciale. Si nici pensii. Cand ii trimitem pe militari in concediu fara plata (ca asa a spus guvernul Boc) ii trimitem doar sambata si duminica, ca "sa nu influentam procesul de instructie".
Caci, nu-i asa, geme tara de diverse cochete-blonde si bisnitari-lideri de partid cu doctorate in stiinte militare, iar noi nu avem nici macar o strategie de inzestrare coerenta si nici vreun plan mai acatarii pentru inlocuirea vechiturilor carora, pompos, le spunem "tehnica de lupta".
Cand mor cate unii, in loc sa ne uitam la ce face Armata in intregul ei, ne amintim si il injuram pe subofiterul care ne-a bagat la arest acum vreo 30 de ani ca ne-am imbatat in seara de 1 Mai.
Vrem si misiuni NATO, dar, daca s-ar putea, pe banii altora! Se lauda guvernul pe la Mons cu angajamentele luate fata de NATO, dar uita de angajamentele luate fata de propria tara si fata de propria armata.
Ca, din Armata Romana doar atata a ramas: prilej de defilari electorale si batai pe spate cand se decoreaza politicienii, unii pe altii sau se avanseaza intendentii sefi ai natiunii intre ei. In rest, mor unii, mor altii, ce mai conteaza? Stau alti 100 pe la porti sa le ia locul. Tara-i plina de patrioti! Din pacate-i plina si de politruci de generatie noua. Si de decidenti militari fara o minima coloana vertebrala!
Mortii nostri si totusi ai cui?
Cine-i de vina pentru Tuzla? Nimeni! Pentru accidentul cu rachetele iesite de vreo 15 ani din uz de la Mangalia? Nimeni! Pentru masinile de lupta ne-blindate din Afghanistan? Nimeni! Pentru alti morti, pe timp de pace, din Armata Romana? Nimeni! Vreo remuscare sau vreo demisie de onoare a cuiva pe undeva pe la varful Armatei? Nimic! Vreo remuscare de la comandantul suprem? As, nenicule! N-are nicio treaba! El are treaba cu jurnalistii in securitatea nationala, nu cu militarii!
Sunt convins ca, daca amaratii aia care-au murit nevinovati la Tuzla ar fi trait sa apuce, la 52 de ani, varsta de trecere in rezerva, probabil ca ar fi avut si ei, peste vreo 20-30 de ani, niste pensii. Speciale! Nu-i asa? Si, in mod cert, s-ar fi gasit vreun neica-nimeni in drum, vreun premier de buzunar, vreun "robotronic", care sa-i catalogheze si pe ei, ca si pe altii: "nesimtiti, sug sangele tarii, n-au contribuit, n-au platit"! Eu cred ca au platit destul. Si ei si altii.
Nu i-au omorat misiunile de scotocire din Afghanistan, nici misiunile S.A.R., nici misiunile pe mare sau pe munte, nici misiunile de transport strategic in spatiul inamic si nici operatiile de deminare din portul Constanta. I-au omorat doar indiferenta si indolenta politica, iresponsabilitatea inzestrarii si instruirii Armatei si minciuna existentei vreunui pic de onoare la varful Armatei.
Apropo, vaduvelor si copiilor fara tati de la Tuzla cu cat o sa le scadeti pensia lor "nesimtita"?
Ma inclin in fata eroilor aviatori de la Scoala de Aplicatie a Fortelor Aeriene si scafandrilor de lupta de la GNFOS (Grupul Naval Forte Operatii Speciale)!
Ovidiu Mihalache,
colaborator Ziare.com
Articol aparut pe www.ziare.com
Guvernantii ar tusi daca ar circula cu masini mai vechi de 2009, iar pe soldati ii trimit la lupta cu tehnica proiectata prin anii '50 si construita prin 1972. Adica acum vreo 38 de ani, cand multi dintre membrii comisiei de aparare ai Camerei Deputatilor nici nu se nascusera.
"Hai dom'le ca e tehnica sigura! Am incercat-o 50 de ani si nu s-a stricat!" Hai, nu zau?! Dar, ce-ar zice, de exemplu, domnul ministru Oprea, daca si el ar merge pe strada cu un Wartburg, proiectat prin 1950, construit in 1982 si modernizat? Nu-i asigura prestanta si nici siguranta, nu-i asa? Oricum, dupa cate am inteles, Wartburgul nu depaseste 90 km/h deci, e sigur! Si, daca tot este atat de sigur, de ce nu zboara si comandantul suprem cu AN-2? E si mai ieftin!
Cu banii pe vreo 20 de Volkswagenuri Tuareg va garantez ca se poate cumpara un nou avion pentru parasutistii militari! Ar fi posibil? Nuuuu! Puschea pe limba! Caci, nu se poate, draga electoratule, ca toate sutele alea de fufe de pe la toate agentiile nationale si nepoate de pe la toate institutiile guvernamentale din teritoriu sa umble cu masini ne-reprezentative!
Sau de exemplu, dom' Videanu, economistul sef al natiei: s-ar urca la bordul vreunui iaht construit prin 1960 si care n-a avut parte de reparatii capitale pana acum? Sau fostul prefect care-a prins vreun picior de-al lui Zeus ca sa-l pupe: crezi ca el ar merge pe strada cu vreun telefon mobil mai jos de BlackBerry sau nu stiu ce "Navigation", editia de acum 2 saptamani? Cumparat de la buget, bineinteles!
E scumpa dom'le tehnica militara. Asa e! Dar cu banii pe toate BlackBerry-urile din Parlament se pot cumpara doua AN-2 noi-noute, nu numai unul. Cu banii doar de pe bordurile de pe Soseaua Stefan cel Mare cumparam doua tancuri! Iar cu banii de la schimbarea anuala a laptopurilor de la Parlament echipezi vreo doua batalioane de infanterie!
Capra-i raioasa, dar sta cu coada pe sus
Noi nu mai avem demult buget de 2,38% pentru Armata, dar suntem fuduli si pastram aceleasi misiuni! Cum? Reducem din tehnica, reducem din instruire! Vrem si NATO, dar vrem si contracte preferentiale pentru partid. Vrem si Armata operativa, dar fara salarii speciale. Si nici pensii. Cand ii trimitem pe militari in concediu fara plata (ca asa a spus guvernul Boc) ii trimitem doar sambata si duminica, ca "sa nu influentam procesul de instructie".
Caci, nu-i asa, geme tara de diverse cochete-blonde si bisnitari-lideri de partid cu doctorate in stiinte militare, iar noi nu avem nici macar o strategie de inzestrare coerenta si nici vreun plan mai acatarii pentru inlocuirea vechiturilor carora, pompos, le spunem "tehnica de lupta".
Cand mor cate unii, in loc sa ne uitam la ce face Armata in intregul ei, ne amintim si il injuram pe subofiterul care ne-a bagat la arest acum vreo 30 de ani ca ne-am imbatat in seara de 1 Mai.
Vrem si misiuni NATO, dar, daca s-ar putea, pe banii altora! Se lauda guvernul pe la Mons cu angajamentele luate fata de NATO, dar uita de angajamentele luate fata de propria tara si fata de propria armata.
Ca, din Armata Romana doar atata a ramas: prilej de defilari electorale si batai pe spate cand se decoreaza politicienii, unii pe altii sau se avanseaza intendentii sefi ai natiunii intre ei. In rest, mor unii, mor altii, ce mai conteaza? Stau alti 100 pe la porti sa le ia locul. Tara-i plina de patrioti! Din pacate-i plina si de politruci de generatie noua. Si de decidenti militari fara o minima coloana vertebrala!
Mortii nostri si totusi ai cui?
Cine-i de vina pentru Tuzla? Nimeni! Pentru accidentul cu rachetele iesite de vreo 15 ani din uz de la Mangalia? Nimeni! Pentru masinile de lupta ne-blindate din Afghanistan? Nimeni! Pentru alti morti, pe timp de pace, din Armata Romana? Nimeni! Vreo remuscare sau vreo demisie de onoare a cuiva pe undeva pe la varful Armatei? Nimic! Vreo remuscare de la comandantul suprem? As, nenicule! N-are nicio treaba! El are treaba cu jurnalistii in securitatea nationala, nu cu militarii!
Sunt convins ca, daca amaratii aia care-au murit nevinovati la Tuzla ar fi trait sa apuce, la 52 de ani, varsta de trecere in rezerva, probabil ca ar fi avut si ei, peste vreo 20-30 de ani, niste pensii. Speciale! Nu-i asa? Si, in mod cert, s-ar fi gasit vreun neica-nimeni in drum, vreun premier de buzunar, vreun "robotronic", care sa-i catalogheze si pe ei, ca si pe altii: "nesimtiti, sug sangele tarii, n-au contribuit, n-au platit"! Eu cred ca au platit destul. Si ei si altii.
Nu i-au omorat misiunile de scotocire din Afghanistan, nici misiunile S.A.R., nici misiunile pe mare sau pe munte, nici misiunile de transport strategic in spatiul inamic si nici operatiile de deminare din portul Constanta. I-au omorat doar indiferenta si indolenta politica, iresponsabilitatea inzestrarii si instruirii Armatei si minciuna existentei vreunui pic de onoare la varful Armatei.
Apropo, vaduvelor si copiilor fara tati de la Tuzla cu cat o sa le scadeti pensia lor "nesimtita"?
Ma inclin in fata eroilor aviatori de la Scoala de Aplicatie a Fortelor Aeriene si scafandrilor de lupta de la GNFOS (Grupul Naval Forte Operatii Speciale)!
Ovidiu Mihalache,
colaborator Ziare.com
Articol aparut pe www.ziare.com
sâmbătă, 26 iunie 2010
Sa ne amintim: Ce-am avut si ce-am pierdut
In ziua de azi e foarte greu sa privesti in jurul tau si sa gasesti un model, o persoana cu asa prestanta morala care sa imprime alaturi de altii ca el societatii un pol de orientare catre o comunitate civilizata si prin urmare educata.
Suntem o natiune cu eroi tacuti, cu exemple de demnitate ce nu ies in atentia mass media, care este mai ocupata cu difuzarea interviurilor si minciunilor politicienilor corupti si promoveaza non-valorile pentru audienta unei populatii deja saturate.
Istoria noastra contine personalitati istorice pe care orice roman le cunoaste inca de mic de la scoala, din familie sau pur si simplu din media, dar care pana si ele pica din ce in ce mai mult in desuet de parca ar fi niste vestigii ale epocilor apuse.
Continua ignoranta reuseste incet, incet sa despice din amintirea colectiva generatiile de oamenii care cu fiecare fibra a firii lor au trait pentru tara noastra. Sunt oameni a caror dedicatie a ramas consemnata in amintirea contemporanilor, dar aceasta a fost redusa la tacere in timp, deoarece nu servea anumitor interese ideologice. Nu reprezentau un model la acea vreme din motive evidente, dar ar trebui sa ii amintim acum.
Alexandru Serbanescu, aviator
Un exemplu este cel al capitanului aviator Alexandru Serbanescu, as al aviatiei romane in cel de-al Doilea Razboi Mondial, avand de-a lungul carierei sale militare 47 de victorii aeriene, al doilea ca numar dupa Constantin Cantacuzino.
Printre ispravile sale se numara lupte pe frontul de la Stalingrad, unde alaturi de Grupul 7 Vanatoare a fost incercuit la un moment dat de trupele sovietice, iar acesta a coordonat trupele romanesti intr-o pozitie defensiva astfel incat avioanele puteau sa atace tancurile sovietice ce inaintau, fapt unic in razboi!
Au rezistat si a doua zi au evacuat aerodromul pe care se aflau si au ajuns in siguranta in Morozovskaya, la cativa kilometri departare. In urma unei batalii deasupra limanului Molotnoe in Crimeea, rusii anuntasera distrugerea Grupului 7 Vanatoare dupa ce avioanele pilotate de Alexandru Serbanescu, Liviu Muresan, Constantin Nicoara si Romeo Neacsu sunt avariate sau doborate.
Serbanescu a reusit sa isi duca totusi avionul avariat pana la baza Diviziei 4 Vanatori de Munte si se spune ca, drept raspuns, a zburat pana la un aerodrom rus si a trimis o invitatie aviatorilor rusi in a isi verifica mai bine propriile afirmatii. Cu o alta ocazie a luptat singur impotriva a 11 avioane IAK reusind sa doboare unul dintre ele.
Faptele lui de arme au dus la o apreciere foarte mare din partea comandamentului roman, dar si din partea celui german. Dar a iesit in evidenta nu numai cu acestea, ci si cu un caracter ce insufla colegilor sai incredere si demnitate, o atitudine zeflemitoare in fata mortii nu de multe ori fiind angajat in lupte fara sorti de izbanda. Facea toate acestea pentru ca stia ce e la mijloc, a facut o alegere, a ales sa ii apere pe cei de langa el, cei ce nu au putut riposta impotriva nedreptatilor, premisa de la care a plecat fiecare soldat roman care a trecut raul Prut.
El era foarte cunoscut si indragit de omul de rand tocmai datorita curajului pe care il manifesta si cei ce l-au cunoscut au avut numai cuvinte de lauda la adresa lui.
"Nu inteleg ..."
Din pacate, toate aceste ispravi au luat sfarsit in 1944 cand era la comanda Grupului 9 Vanatoare si primise ordin de evitare a luptelor din cauza recentelor raiduri aliate masive. Serbanescu se opune deciziei superiorilor sai si declara " ...nu inteleg ca un inamic, oricat de mare si puternic ar fi, sa intre in tara mea ca-n sat fara caini si s-o pustieasca. Nu se va putea spune ca in Romania nu a iesit niciun roman in fata americanilor, chiar daca pierdem batalia".
Pe data de 18 august se angajeaza in ultima lui lupta. Depasit numeric si atacat de patru avioane P-51 Mustang este doborat si este in final gasit langa Rusavat de colegul lui Ion Dobran.
A fost inmormantat la data de 22 august 1944, iar contemporanii sai au perceput-o ca o pierdere grea, iar dupa razboi, toate faptele sale au fost omise desigur de noua conducere comunista. De-a lungul carierei a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazu, Steaua Romaniei si chiar si cu celebra Cruce de Fier.
Se spune din ce in ce mai mult ca noi nu avem istorie, ca a fost subjugata diverselor interese politice, iar diferiti pseudoistorici comunisti continua otravirea istoriei noastre sub acest paravan, iar noua generatie nu simte o apropiere pentru adevarata istorie a romanilor.
In mod oficial, inca nu s-au descoperit cine au fost teroristii care au tras in populatie la Revolutie si nu s-au pedepsit toti vinovatii pentru mineriade, fostii tortionari ai regimului scapa nepedepsiti, in timp ce oamenii pierd sensul trecutului saturati de minciuni. A-ti cunoaste trecutul cel adevarat contribuie la dezvoltarea sanatoasa a mentalitatii unui popor si asta duce in mod natural la comemorarea eroilor care au luptat pentru tara lor si la un respect inalienabil pentru ei.
Americanii au Memorialul Veteranilor din Vietnam pe care sunt inscrise numele tuturor celor 50.000 de soldati cazuti la datorie in acel razboi, Memorialul Veteranilor Razboiului din Coreea sau Memorialul National al Celui de-al Doilea Razboi Mondial, cat si alte sute de fundatii dedicate pentru a onora amintirea soldatilor ce s-au distins de-a lungul timpului.
Iar noi ce avem pentru acesti eroi? Cateva monumente nefrecventate a caror semnificatie scapa omului care trece pe langa ele si mentiuni rare in media, dar sa nu uitam palma peste fata data adevaratilor revolutionari din 1989 in fata fostului Comitet Central.
Asa cum oameni exceptionali precum Alexandru Serbanescu sunt dati uitarii, ne distantam de ceea ce inseamna demnitatea si onoarea poporului nostru. De aceea, trebuie sa ne readucem aminte de eroii tarii nostre si de istoria adevarata si sa cultivam memoria lor asa cum se cuvine.
Laurentiu Dologa,
colaborator Ziare.com
Articol preluat de pe ziare.com
duminică, 20 iunie 2010
Opinii: Armata, Politia si Politica. In Romania !
Mult timp, militarii si politistii s-au privit, unii pe altii, cu reticenta, ba chiar cu ostilitate. Acum s-au trezit in acceasi barca, sub acelasi stigmat: toti sunt niste nesimtiti. Cel putin asa-i catalogheaza, din punct de vedere financiar, mereu, premierul nostru de buzunar!
Uniforma nu-i o "fitza" de-a militarilor si politistilor (asa cum ar crede niste domnisoare doritoare de europarlamentare!). Ea nu-i croita ca sa le ofere acestora un plus de "look" in fata populatiei. Uniforma, le ofera acestora obligatia de a avea onoare si de a fi "mai cinstiti" decat noi. Chiar daca, trist, nu se intampla intotdeauna asa!
De aceea, ei tind sa se considere o casta. Si, uneori au dreptate. Practic, sunt unicii depozitari ai fortei brute. Bineinteles, spre diferenta de militarii Armatei, politistii au ingrata sarcina de a folosi, uneori, forta, impotriva celor de langa ei. Din punctul asta de vedere, macar militarii sunt linistiti: forta lor va fi indreptata intotdeuna catre altii, nu catre "ai lor".
Sacul si petecul
Privind cu jind la sacul cel nou si proaspat burdusit al altor "garnizoane" ce capuseaza bugetul guvernului Romaniei, purtatorului de uniforma nu-i ramane decat sa-si aminteasca, cu o nostalgie patriotica, vremurile de-acum vreo 10 ani. Eheeii...vremuri in care, cu priviri languroase, declarativ iubitoare si vorbe mestesugit-sforaitoare, batuti camaradereste pe spate, erau indemnati "sa faca totul" pentru ca tarisoara asta sa intre in marea familie euro-atlantica, sa fim, in sfarsit, si "noi", demni de respect si admiratie.
Pe atunci, naivii "boacteri" nu stiau ca pronumele personal "noi" inseamna altceva decat invatasera ei la scoala militara. Crescuti si educati intr-un glob de sticla mata, in care noroiul politic nu putea penetra, credulii in uniforma n-au inteles ca "noi" inseamna, de fapt, "EI". Pentru "EI", pentru altii avea sa fie facuta, in mod dureros, integrarea. Cu preturi, uneori uriase, cariere si destine distruse: capitani si plutonieri trecuti cu forta in rezerva, brigazi, regimente si garnizoane desfiintate, colonei si adjutanti trimisi acasa cu o pensie mai mica decat o poseta ministeriala. Intr-adevar, pensii mari, nesimtite. La fel de nesimtite ca si pretul posetei.
Integrarea asta, care cica s-a terminat n-a fost facuta pentru tara. Ci pentru aia care au si-acuma tupeul de a trata Armata ca pe SRL-ul lor din coltul strazii. Pentru aia care-nvart contracte de milioane de euro, pentru beizadelele craiovene pe care seful de post nu are voie sa le verifice si pentru care unii politisti isi pierd si painea. Pentru aia care nu mai stiu cum sa mai vanda inca o data si inca o data acelasi metru de autostrada. Pentru aia care tranziteaza lejer prin vami trenuri intregi de tigari de contrabanda pe care politistul nu are voie sa le vada.
Pentru niste comandanti supremi care-si imbraca odraslele de fitze in uniforma Armatei Romane pentru a da bine in campania pentru europarlamentare. Pentru aia care plescaie libidinos a bucurie sordida la fiecare contract de achizitie publica obtinut pentru cumatrul soacrei care nici nu stie ca-i patroana de firma de marmura. Pentru aia care considera Politia doar un apendice al carierei lor politice. Tot pentru aia care-si aloca cate 1000 de litri de benzina pentru masina de serviciu care-o duce pe soacra la piata in timp ce sectoristul pune bani din buzunar ca sa mai umple rezervorul Loganului cu girofar.
Ii vine sa si rada politistului cand i se cere, in teleconferinte, sa taie "raul de la radacina", sa lupte cu "evaziunea", sa prinda infractorii, sa apere legea. Pai, gandeste el, n-ar trebui sa inceapa cu parlamentarul judetului? Sau cu primarul? Sau cu secretarul de stat?
Astuilalt, militarului, ii vine sa rada cand ii vede vorbind despre teatre de operatii, despre inzestrarea Armatei, despre operatii sub egida ONU sau NATO, scuturi antiracheta sau despre patriotism si despre apararea tarii. In cazul asta, n-ar trebui sa mai angajeze si profesionisti la minister? Nu numai membri de partid?
Cica sa lupte Politia cu Mafia? Sau cu criminalitatea transfrontaliera? Cu ce? Cu burtile goale si cu infractorii cu imunitate in Parlament? Sau astia, militarii, sa reprezinte cu succes Romania, in NATO? Cu ce? Cu veniturile reduse cu 25% si cu anatema de "nesimtit" deasupra capului?
Adevarul e ca, mare trebuie sa fie nesimtirea militarilor si politistilor care mai cer si-acuma salarii si pensii! Ce, adica o decoratie si-o coroana de flori la mormant nu le-ajunge? Ca si-asa a decretat anul trecut premierul ca militarii si politistii sunt niste nesimtiti. Ca au bani prea multi si ca stau degeaba pe "munculita" tarii.
Nesimtirea, bisnita si statalitatea
"Intotdeauna cand doresti sa ataci statalitatea, primul pas il reprezinta distrugerea corpului militarilor, inclusiv prin anihilarea acestuia din punct de vedere financiar. (Razvan Belciugeanu - Precedente cu recalcularea pensiilor militare)"
Gretoasa clasa politica avem daca strategiile de aparare se fac, direct la Palatul Victoria de catre niste adolescenti imberbi si legile de ordine publica se voteaza in Parlament de fosti bisnitari de cartier iar bugetele se stabilesc in functie de marimea bustului ministresei. Asa ca sa nu mai acuze tanarul si neexperimentatul nostru premier pe purtatorii de uniforma: astia nu sunt nesimtiti. Sa va fie rusine ca-i umiliti in asa hal!
Pe de alta parte, domnule premier, poate ar fi bine ca la Ministerul de Interne si la M.ApN. sa se instituie principiul rotatiei trimestriale: un trimestru punem secretar de stat o blonda guvernamentala...un trimestru o bruneta prezidentiala, alt trimestru vreo tanara castigatoare de Miss Cluj-Napoca...si tot asa mai departe. Poate ca asa ochiul comandantului suprem se va indrepta, in sfarsit dragastos, si asupra "uniformelor". Unde mai pui ca si "uniformele" vor capata, in sfarsit, acea demodata demnitate de care ducea lipsa, cel putin in ochii politicienilor. O demnitate pofticioasa insa...de asta data.
Cine e nesimtit?
Ovidiu Mihalache,
colaborator Ziare.com
Articol aparut pe ziare.com
Mult timp, militarii si politistii s-au privit, unii pe altii, cu reticenta, ba chiar cu ostilitate. Acum s-au trezit in acceasi barca, sub acelasi stigmat: toti sunt niste nesimtiti. Cel putin asa-i catalogheaza, din punct de vedere financiar, mereu, premierul nostru de buzunar!
Uniforma nu-i o "fitza" de-a militarilor si politistilor (asa cum ar crede niste domnisoare doritoare de europarlamentare!). Ea nu-i croita ca sa le ofere acestora un plus de "look" in fata populatiei. Uniforma, le ofera acestora obligatia de a avea onoare si de a fi "mai cinstiti" decat noi. Chiar daca, trist, nu se intampla intotdeauna asa!
De aceea, ei tind sa se considere o casta. Si, uneori au dreptate. Practic, sunt unicii depozitari ai fortei brute. Bineinteles, spre diferenta de militarii Armatei, politistii au ingrata sarcina de a folosi, uneori, forta, impotriva celor de langa ei. Din punctul asta de vedere, macar militarii sunt linistiti: forta lor va fi indreptata intotdeuna catre altii, nu catre "ai lor".
Sacul si petecul
Privind cu jind la sacul cel nou si proaspat burdusit al altor "garnizoane" ce capuseaza bugetul guvernului Romaniei, purtatorului de uniforma nu-i ramane decat sa-si aminteasca, cu o nostalgie patriotica, vremurile de-acum vreo 10 ani. Eheeii...vremuri in care, cu priviri languroase, declarativ iubitoare si vorbe mestesugit-sforaitoare, batuti camaradereste pe spate, erau indemnati "sa faca totul" pentru ca tarisoara asta sa intre in marea familie euro-atlantica, sa fim, in sfarsit, si "noi", demni de respect si admiratie.
Pe atunci, naivii "boacteri" nu stiau ca pronumele personal "noi" inseamna altceva decat invatasera ei la scoala militara. Crescuti si educati intr-un glob de sticla mata, in care noroiul politic nu putea penetra, credulii in uniforma n-au inteles ca "noi" inseamna, de fapt, "EI". Pentru "EI", pentru altii avea sa fie facuta, in mod dureros, integrarea. Cu preturi, uneori uriase, cariere si destine distruse: capitani si plutonieri trecuti cu forta in rezerva, brigazi, regimente si garnizoane desfiintate, colonei si adjutanti trimisi acasa cu o pensie mai mica decat o poseta ministeriala. Intr-adevar, pensii mari, nesimtite. La fel de nesimtite ca si pretul posetei.
Integrarea asta, care cica s-a terminat n-a fost facuta pentru tara. Ci pentru aia care au si-acuma tupeul de a trata Armata ca pe SRL-ul lor din coltul strazii. Pentru aia care-nvart contracte de milioane de euro, pentru beizadelele craiovene pe care seful de post nu are voie sa le verifice si pentru care unii politisti isi pierd si painea. Pentru aia care nu mai stiu cum sa mai vanda inca o data si inca o data acelasi metru de autostrada. Pentru aia care tranziteaza lejer prin vami trenuri intregi de tigari de contrabanda pe care politistul nu are voie sa le vada.
Pentru niste comandanti supremi care-si imbraca odraslele de fitze in uniforma Armatei Romane pentru a da bine in campania pentru europarlamentare. Pentru aia care plescaie libidinos a bucurie sordida la fiecare contract de achizitie publica obtinut pentru cumatrul soacrei care nici nu stie ca-i patroana de firma de marmura. Pentru aia care considera Politia doar un apendice al carierei lor politice. Tot pentru aia care-si aloca cate 1000 de litri de benzina pentru masina de serviciu care-o duce pe soacra la piata in timp ce sectoristul pune bani din buzunar ca sa mai umple rezervorul Loganului cu girofar.
Ii vine sa si rada politistului cand i se cere, in teleconferinte, sa taie "raul de la radacina", sa lupte cu "evaziunea", sa prinda infractorii, sa apere legea. Pai, gandeste el, n-ar trebui sa inceapa cu parlamentarul judetului? Sau cu primarul? Sau cu secretarul de stat?
Astuilalt, militarului, ii vine sa rada cand ii vede vorbind despre teatre de operatii, despre inzestrarea Armatei, despre operatii sub egida ONU sau NATO, scuturi antiracheta sau despre patriotism si despre apararea tarii. In cazul asta, n-ar trebui sa mai angajeze si profesionisti la minister? Nu numai membri de partid?
Cica sa lupte Politia cu Mafia? Sau cu criminalitatea transfrontaliera? Cu ce? Cu burtile goale si cu infractorii cu imunitate in Parlament? Sau astia, militarii, sa reprezinte cu succes Romania, in NATO? Cu ce? Cu veniturile reduse cu 25% si cu anatema de "nesimtit" deasupra capului?
Adevarul e ca, mare trebuie sa fie nesimtirea militarilor si politistilor care mai cer si-acuma salarii si pensii! Ce, adica o decoratie si-o coroana de flori la mormant nu le-ajunge? Ca si-asa a decretat anul trecut premierul ca militarii si politistii sunt niste nesimtiti. Ca au bani prea multi si ca stau degeaba pe "munculita" tarii.
Nesimtirea, bisnita si statalitatea
"Intotdeauna cand doresti sa ataci statalitatea, primul pas il reprezinta distrugerea corpului militarilor, inclusiv prin anihilarea acestuia din punct de vedere financiar. (Razvan Belciugeanu - Precedente cu recalcularea pensiilor militare)"
Gretoasa clasa politica avem daca strategiile de aparare se fac, direct la Palatul Victoria de catre niste adolescenti imberbi si legile de ordine publica se voteaza in Parlament de fosti bisnitari de cartier iar bugetele se stabilesc in functie de marimea bustului ministresei. Asa ca sa nu mai acuze tanarul si neexperimentatul nostru premier pe purtatorii de uniforma: astia nu sunt nesimtiti. Sa va fie rusine ca-i umiliti in asa hal!
Pe de alta parte, domnule premier, poate ar fi bine ca la Ministerul de Interne si la M.ApN. sa se instituie principiul rotatiei trimestriale: un trimestru punem secretar de stat o blonda guvernamentala...un trimestru o bruneta prezidentiala, alt trimestru vreo tanara castigatoare de Miss Cluj-Napoca...si tot asa mai departe. Poate ca asa ochiul comandantului suprem se va indrepta, in sfarsit dragastos, si asupra "uniformelor". Unde mai pui ca si "uniformele" vor capata, in sfarsit, acea demodata demnitate de care ducea lipsa, cel putin in ochii politicienilor. O demnitate pofticioasa insa...de asta data.
Cine e nesimtit?
Ovidiu Mihalache,
colaborator Ziare.com
Articol aparut pe ziare.com
miercuri, 9 iunie 2010
Trageti CLOPOTELE-N DUNGA !
Motto:”Omul nu poate trai fara doua lucruri: fara aer si fara istorie” Lucian BLAGA
Trageti clopotele-n dunga!
“Daca productia tarii ar fi fost aceea pe care o asigura toate binecuvantarile cerului acestui pamant, daca ar fi stransi in chingi spre munca toti fiii acestei tari in loc de a fi necontenit ispititi catre castiguri necinstite prin politica… fara indoiala ca productia acestei tari ne-ar fi pus in alta situatie economica decat aceea in care ne gasim si imprumuturile erau privite cu alti ochii…Dar oricate imprumuturi veti face, atata vreme cat nu-si iese natiunea din marasmul ei, atata vreme cat nu ne incordam puterile pentru a face sa rodeasca acest pamant, vom merge din rau in mai rau, din discreditul de azi intr-unul mai mare“ a spus-o cea mai stralucita minte pe care a dat-o acest neam-Nicolae Iorga; nu credeti ca se potriveste?!
De 20 de ani alergam, nu mai mergem normal, iar in alergarea noastra, am lasat deoparte forma legiuita a vietii in comun, care tindea sa infraneze pornirile si instinctele primitive, constatand cu indignare ca orizontul este departe iar prapastia la cativa metri; Traim intr-o lipsa totala de raspundere, intr-o goana nebuna catre inavutire, rezultatul!?
Tara este intr-o situatie extrema» in situatii extreme trebuiesc luate masuri extreme „Dar! te intrebi!! cine sa ia masuri? daca nu Voi! alesii nostri! chiar nu cunoasteti ce presupune o criza, care de fapt este morala, sociala si economica? Ce v-a oprit sa luati masuri!? Cine v-a oprit!?
Se prabuseste Tara !!! si noi avem timp de “povesti, orgolii, minciuni…”, treziti-va pana nu este prea tarziu!
Cine este de vina?! o sa constate istoria, acum faceti ce trebuie !
Incercam sa intelegem jocul politic», sa va intelegem motivele pentru care luati anumite masuri, dar cu aceeasi intelegere va somam sa luati masuri urgente. Chiar nu avem specialisti? au fugit toti din tara?!
Consultati inteligenta acestei tari si nu toti neavenitii; ce face Academia Romana?! a plecat si ea? sau voi nesocotiti, tot ce este mai bun in tara!?
De la vladica pana la opinca trebuie sa ne facem datoria in momente grele.Nu stiti? lasati pe altii, pana nu este tarziu.
Ce-i care s-au imbogatit in aceasta tara au datoria morala sa se adune alaturi de ce-i pe umerii carora s-au ajuns. Guvern!: folositi-va de parghiile puterii, puneti Legea in dreptul ei, altfel pierim! puneti institutele statului sa-si faca datoria pentru care sunt platite.
Multi dintre noi suntem robii fanatici a unei credinte sau iluzii intelectuale, rezultat al propagandei abile a partidelor politice.
Aceste tulburari de ordin moral si spiritual sunt cele mai periculoase, degenerand inevitabil la stari conflictuale; asta asteptati!?
Ce urmaresc aceste partide!? Puterea! putere, cu care se obisnuiesc si nu mai pot s-o lase!
Constiinta primejdiei comune ar trebui sa ne trezeasca la realitate, lasand deoparte neintelegerile, egoismul si patimile de partid. Nu mai avem timp de experiente! Trebuie sa restabilim o ordinea fireasca, pana nu ne scufundam in valurile barbariei.
Lordul Palmerston spunea unui ambasador al Angliei in Franta “Sire, nu uita!: Anglia nu are nici prieteni si nici dusmani permanenti, are interesul tarii permanent”
Interesul vostru care este!?
Treziti-va compatrioti!
Trageti clopotele-n dunga!
Tara este in primejdie!!! dusmanii stau la panda!
Autor: D.Iepure
Articol aparut in cotidianul " MAGAZIN SALAJEAN ", 26.05.2010
Trageti clopotele-n dunga!
“Daca productia tarii ar fi fost aceea pe care o asigura toate binecuvantarile cerului acestui pamant, daca ar fi stransi in chingi spre munca toti fiii acestei tari in loc de a fi necontenit ispititi catre castiguri necinstite prin politica… fara indoiala ca productia acestei tari ne-ar fi pus in alta situatie economica decat aceea in care ne gasim si imprumuturile erau privite cu alti ochii…Dar oricate imprumuturi veti face, atata vreme cat nu-si iese natiunea din marasmul ei, atata vreme cat nu ne incordam puterile pentru a face sa rodeasca acest pamant, vom merge din rau in mai rau, din discreditul de azi intr-unul mai mare“ a spus-o cea mai stralucita minte pe care a dat-o acest neam-Nicolae Iorga; nu credeti ca se potriveste?!
De 20 de ani alergam, nu mai mergem normal, iar in alergarea noastra, am lasat deoparte forma legiuita a vietii in comun, care tindea sa infraneze pornirile si instinctele primitive, constatand cu indignare ca orizontul este departe iar prapastia la cativa metri; Traim intr-o lipsa totala de raspundere, intr-o goana nebuna catre inavutire, rezultatul!?
Tara este intr-o situatie extrema» in situatii extreme trebuiesc luate masuri extreme „Dar! te intrebi!! cine sa ia masuri? daca nu Voi! alesii nostri! chiar nu cunoasteti ce presupune o criza, care de fapt este morala, sociala si economica? Ce v-a oprit sa luati masuri!? Cine v-a oprit!?
Se prabuseste Tara !!! si noi avem timp de “povesti, orgolii, minciuni…”, treziti-va pana nu este prea tarziu!
Cine este de vina?! o sa constate istoria, acum faceti ce trebuie !
Incercam sa intelegem jocul politic», sa va intelegem motivele pentru care luati anumite masuri, dar cu aceeasi intelegere va somam sa luati masuri urgente. Chiar nu avem specialisti? au fugit toti din tara?!
Consultati inteligenta acestei tari si nu toti neavenitii; ce face Academia Romana?! a plecat si ea? sau voi nesocotiti, tot ce este mai bun in tara!?
De la vladica pana la opinca trebuie sa ne facem datoria in momente grele.Nu stiti? lasati pe altii, pana nu este tarziu.
Ce-i care s-au imbogatit in aceasta tara au datoria morala sa se adune alaturi de ce-i pe umerii carora s-au ajuns. Guvern!: folositi-va de parghiile puterii, puneti Legea in dreptul ei, altfel pierim! puneti institutele statului sa-si faca datoria pentru care sunt platite.
Multi dintre noi suntem robii fanatici a unei credinte sau iluzii intelectuale, rezultat al propagandei abile a partidelor politice.
Aceste tulburari de ordin moral si spiritual sunt cele mai periculoase, degenerand inevitabil la stari conflictuale; asta asteptati!?
Ce urmaresc aceste partide!? Puterea! putere, cu care se obisnuiesc si nu mai pot s-o lase!
Constiinta primejdiei comune ar trebui sa ne trezeasca la realitate, lasand deoparte neintelegerile, egoismul si patimile de partid. Nu mai avem timp de experiente! Trebuie sa restabilim o ordinea fireasca, pana nu ne scufundam in valurile barbariei.
Lordul Palmerston spunea unui ambasador al Angliei in Franta “Sire, nu uita!: Anglia nu are nici prieteni si nici dusmani permanenti, are interesul tarii permanent”
Interesul vostru care este!?
Treziti-va compatrioti!
Trageti clopotele-n dunga!
Tara este in primejdie!!! dusmanii stau la panda!
Autor: D.Iepure
Articol aparut in cotidianul " MAGAZIN SALAJEAN ", 26.05.2010
marți, 13 aprilie 2010
ANUNT
Sambata, 17.04.2010, la orele 11.30, va avea loc adunarea generala de constituire a Filialei Zalau a Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate, in Rezerva si in Retragere, in prezenta unei delegatii conduse de catre presedintele sindicatului, domnul Col (r) dr. MIRCEA DOGARU.
Cadrele militare interesate sunt rugate sa confirme participarea. Persoana de contact: Col. (r) CHICHISAN IOAN.
Cadrele militare interesate sunt rugate sa confirme participarea. Persoana de contact: Col. (r) CHICHISAN IOAN.
joi, 8 aprilie 2010
Membrii SCMD sunt rugati sa contribuie la organizarea filialelor in toate judetele tarii. Filialele SCMD se pot constitui in oricare localitate, singura conditionare fiind aceea de a cuprinde cel putin 15 membri. In acest scop atribuim fiecarui comitet de organizare o pagina de Internet, pagina pe care vom posta datele de contact (telefoane, adrese postale, e-mailuri) ale celor care pot si doresc sa se implice in organizarea unei anume filiale. Recomandam ca in comitetele de organizare si, ulterior, in birourile de conducere ale tuturor filialelor, sa fie alesi cel putin doi membri ai SCMD care pot comunica prin e-mail si pot folosi programele Word si Excel. Paginile de Internet vor fi gestionate de catre membrii grupului de initiativa pentru infintarea filialei si, ulterior, de catre conducerea filialei. Ne puteti transmite disponibilitatea de a participa la aceasta actiune si localitatea in care doriti sa constituiti o filiala la adresa secretariatscmd@yahoo.com
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
